Recenzii 466 pusă în circuitul istoriografic de Susana Andea (20 decembrie 1679; nr. 87) 26 , despre mitropolitul Varlaam al Ungrovlahiei, care a demisionat în primăvara anului 1679, lăsându-i scaunul mitropolitului Teodosie. Varlaam, nemulțumit, a plecat pentru o vreme în Transilvania, iar domnul muntean a scris în cea de-a doua scrisoare: „din ce motive a fugit, dânsul poate să știe, din partea noastră sau din partea altor credincioși din țară nu a avut nici o supărare, ba nici nu ne-a trecut niciodată prin cap ca să-l supărăm cu ceva, pentru că, fiind episcop, legile Bisericii noastre nu lasă în puterea noastră pe aceștia, dar probabil că l-a supărat pierderea funcției”. Volumul mai cuprinde și invitații la nuntă, fie în Moldova (nr. 92 27 , 94), fie în Țara Românească (nr. 142), vorbe inspirate și angajamente int eresante, datorate lui Grigore Ghica (nr. 21) sau lui Șerban Cantacuzino (nr. 16), scrisori ale unor domni pribegi (Constantin Șerban; nr. 29) 28 . Câteva dintre documentele publicate au fost redactate cu grafie chirilică, fiind foarte bine transcrise de Susana Andea. Într-un singur loc, din scrisoarea din 1 noiembrie 1678 a lui Șerban Cantacuzino (nr. 79, cu facsimil), propun o îndreptare; fragmentul transcris: „cându au fost la noem<brie> la 20 zile nă-au îmbrăcat cu caftan pre domnie astăne țera noastră muntenească”, ar putea fi schimbat cu: „cându au fost la noem<brie>, la 20 zile, ne-au îmbrăcat cu caftan pre domnie a st<pân>ni țéra noastră muntenească”. Apoi, în textele românești am observat o interesantă colaborare a diecilor de „chirilică” cu cei de limba latină, deoarece au fost inserate cuvinte cu totul noi: „țircumastanțiile”, „spețialiter”, „unăciune”, „annunție”, iar în traducerile oferite de editoare o serie de sintagme frumoase: „zbârleli necuvenite”, „paharul robiei” etc. Din cele de mai sus, cred că reiese faptul că avem de-a face cu un excepțional volum de documente, iar dacă nu s-a vădit acest fapt, iată că îl formulez, aici, explicit. Totodată, îmi exprim speranța că, peste câtăva vreme, doamna Susana Andea va găsi răgazul să mai scoată din tezaurul imens de documente în limba maghiară un nou volum, pe care să-l ofere cu generozitate științifică istoriografiei române, așa cum a făcut cu actele adunate în această carte. Petronel Zahariuc 26 Susana Andea, Țara Românească și Moldova – legături politice (1656-1688), p. 294. 27 Actul a fost menționat și de Andrei Veress, op. cit., XI, p. 189, n. 1 (aici, numele domniței, Cătălina, este redat în forma „Ecaterina”). Vezi și Susana Andea, Țara Românească și Moldova – legături politice (1656-1688), p. 301-302. 28 În vara anului 1672, când se afla fugar prin munții Moldovei și Ardealului, Șerban Cantacuzino solicită ajutor lui Mihai Apafi, invocând milostivirea pe care principele o arătase față de „Gligorașcu vodă” și față de „săracul meu unchi, Constantin” (nr. 44). „Unchiul” lui nu era postelnicul Constantin Cantacuzino, care-i era tată, ci Constantin vodă Șerban, care era frate după tată cu mama sa, domnița Elina, fiica lui Radu vodă Șerban. Departamentul Criminalicesc în Moldova. Condici de sentințe (1799-1804), editori Silviu Văcaru și Cătălina Chelcu, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza”, 2017, 360 p. Acest volum de documente, apărut în colecția „Documenta” a Editurii Univer - sității „Al. I. Cuza”, este oarecum insolit, față de celelalte volume, nu puține, pentru că, aici, colegii mei, Silviu Văcaru și Cătălina Chelcu, publică o categorie de documente