32 Transilvania 8 (2024) De ce teoria queer nu poate elimina tragicul: conflictul metodelor în literatura comparată Bogdan POPA Transilvania University of Brașov Corresponding author emails: george.popa@unitbv.ro Tragicul ca teritoriu al ficționalizării a devenit în ultima vreme un câmp de luptă aprig disputat în literatura comparată. Două metode se luptă pentru supremație conceptuală în condițiile în care scopul confruntării este de a elimina nedreptatea din viața noastră socială. Prima metodă (pe care o voi numi Lacan+) vede tragicul ca pe un produs inevitabil asociat dorințelor noastre pentru recunoaștere și transformare. A doua metodă (Foucault+) este dimpotrivă mai degrabă reticentă față de tragic. Pentru că tragicul este un produs al nedreptății, ea dorește schimbarea socialului pentru a-l reconfigura și a-i limita din efecte negative. În miezul disputei se află dorința de a scăpa de o anumită imposibilitate care reglează raportul nostru cu viața psihică și socială. Dacă câmpul psihanalitic observă în genul tragic o relație necesară și continuă cu imposibilitatea dorinței, teoreticienii inspirați de Foucault vor articularea publică a unor contra-istorii a unor subalterni care vor crea o nouă relație cu normele legale. Teza importanței subalternilor este un argument important pentru critica care merge de la decolonialism la anumite părți ale teoriei queer și marxiste, cele care pun accentul pe identitatea de queer și proletar. Teza acestui articol este că tragicul nu poate fi complet depășit prin configurarea diferită a realităților sociale ori de gen, și nici chiar prin îmbunătățirea situației unor clase sociale. Tragicul este în bună măsură recunoașterea necesității unei interdicții fundamentale, care instalează în centrul fantasmelor noastre nu numai limite, dar și dorința de a le depăși. Tragicul în câmpul psihanalitic are două componente esențiale: a) problema imposibilității de a satisface complet dorința și b) sublimarea ca posibilitate de depășire a fantasmei omnipotenței. În ce numesc câmpul Lacan+, teza de bază este că doar o relație constitutivă cu legea poate să asigure posibilitatea sublimării și a depășirii obscenităților taților autoritari. Prin contrast, modelul dominant în teoria queer este ce numesc Foucault+. Teza de bază a acestui model este că suveranitatea monarhului nedrept trebuie depășită prin apelul la istoriile unor subiecți care sunt plasați în afara istoriei oficiale. Pe final, voi analiza cum teoria queer se confruntă și ea cu dorința de a aboli anumite legi nedrepte legate de gen și de constituirea socialului. De aceea, voi Why Queer Theory Cannot Eliminate the Tragic: The Conflict of Methods in Comparative Literature Abstract: The idea of tragic is a battlefield, which is fiercely disputed in recent contemporary debates in comparative literature. Two methods are fighting over conceptual supremacy, given that both share a common goal of eliminating tragic conditions from our social life. The first method, which I call Lacan+, sees the tragic as an unavoidable effect of our desires, which struggle for recognition and transformation. The second method, which I call Foucault +, is rather skeptical of the first method aim to preserve the impossibility associated with desires and seeks to change the social to limit its tragical negative effects. At the heart of the debate is the role of impossibility, which for the first school functions as its condition of possibility while for the second serves as a fantasy that needs to wither away. This article analyzes the debate as it is articulated in several works in queer theory and concludes that the idea of tragic is best served by anchoring it in impossible desires. Keywords: methods, comparative literature, Foucault, Lacan, queer theory. Citation suggestion: Popa, Bogdan. “De ce teoria queer nu poate elimina tragicul: conflictul metodelor în literatura comparatăl.” Transilvania, no. 8 (2024): 32-42. https://doi.org/10.51391/trva.2024.08.03.