Nume ale Împărăției Cerurilor în poezia lui Traian Dorz Florina-Maria Băcilă Universitatea de Vest din Timișoara, România Names of the Kingdom of Heaven (Împărăția Cerurilor) in Traian Dorz’s poetry Abstract: Our paper’s objective is to analyse the expressive values of some of the names given to the biblical concept of the Kingdom of Heaven (Împărăția Cerurilor) in the poetry wrien by Traian Dorz, a contemporary Romanian writer, less stud- ied, author of thousands of lines with mystical sonority and several volumes of memoires and religious meditation. In addition to highlighting their role in organ- ising this lyrical universe (with clear references to the biblical excerpts), the paper will show how using such terms or constructions in his work concentrates authen- tic confessions of faith, theological truths and lines of pure wisdom, revealing, first and foremost, several aspects regarding the author’s artistic belief and his concep- tion about life and the Divinity. Keywords: Kingdom of Heaven, grammar, stylistics, mystical-religious poetry. Introducere Poet de factură mistico-religioasă, Traian Dorz (1914–1989) este autorul unei opere lirice vaste, în cadrul căreia un loc aparte îl ocupă reflectarea experienţei-limită a universului carceral, prin care a trecut vreme de aproape 17 ani. De altfel, așa cum se știe, pe lângă rezistenţa conferită de manifestările posibile ale trăirii mistice, arta și cultura (sub diversele lor manifestări) au constituit puncte de reper cu valoare etică ale celor aflaţi în detenţie, ca act de negare a suferinţei de orice gen și de afirmare a biruinţei vieţii, a sensului libertăţii prin recursul la sacru. Ca atare, dimensiunea înaltă a spiritualității a reprezentat nu numai o cale de supraviețuire, ci și un mijloc de sal- vare pentru marile spirite ale umanităţii, în ciuda condiţiilor vitrege impuse de regi- murile totalitare, prin revelaţia unor modalităţi specifice de a transfigura durerea și de a dobândi libertatea în spaţiul carceral: credinţa mijlocită de rugăciunea practicată și creaţia (Băcilă 2016: 109). Prin urmare, în pofida inerentelor constrângeri, de diverse tipuri, impuse într-un asemenea context, eliberarea interioară a sinelui a fost determinată, fără îndoială, de legătura specială cu Divinitatea, cu transcendența lipsită de barierele existenței pământești. Tocmai de aceea opera dorziană cuprinde sute de poezii care fac referire la ceea ce se numește „lumea de Dincolo” – năzuință a ființei umane spre libertatea 91 1 DOI: 10.308161ICONN412017