Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, t. XLVIII, 2011, p. 41–61 CĂTĂLINA CHELCU * JUSTIğIE ŞI FISCALITATE ÎN CAZUL MĂNĂSTIRILOR ÎNCHINATE DIN MOLDOVA (SFÂRŞITUL SECOLULUI XVI – SECOLUL XVII) Argument Instaurat pe la jumătatea secolului XVI, regimul otoman în Moldova a contribuit şi la mărirea dărilor interne, acestea urmând cuantumul obligaĠiilor către Poartă. Ne gândim la înmulĠirea impozitelor din Moldova, mai cu seamă în secolul XVII, atin- gându-se apogeul în secolul XVIII 1 . În acest context, vechile dări au fost convertite în redevenĠe monetare, dublate, începând cu a doua jumătate a secolului XVI, de elimi- narea imunităĠilor fiscale. Asupra lor se revenea însă mai târziu, sub alte forme. Astfel, intervin schimbări şi în modul de executare a pedepselor de către cei învinuiĠi, îngăduindu-se înlocuirea pedepselor propriu-zise cu plata unor sume de bani. Chiar şi cele mai grave, ca tâlhăria („jăcuire”, „tâlhăşug”), se puteau răscumpăra sau chiar ierta, în anumite condiĠii, de domn, ca judecător suprem al Ġării. În general, se ajunge ca pedepsele corporale şi cele privative de libertate să ia, din ce în ce mai mult, forma pecuniară a executării lor. Pe de o parte, această practică devine o componentă a planului general de colectare a numerarului necesar domniei, pentru satisfacerea cerinĠelor otomane. Pe de altă parte, modul ei de aplicare asupra majoritarilor ortodocşi, dar şi asupra minoritarilor din perspectivă etnică sau confesională, ne dă indicii despre percepĠiile şi auto-situările identitare din acea epocă. O problemă aparte o constituie imunităĠile fiscale şi juridice dobândite de mănăs- tirile din Moldova. În şirul acestor privilegii, se încadrează şi încasarea de către acestea a amenzilor pentru infracĠiunii grave („faptă mare”), precum omuciderea („moartea de om”). Cu alte cuvinte, modul în care amenda penală percepută de domn sau de dregă- torii săi devenea atât o modalitate de sancĠionare, cât şi o sursă de venituri. Vom încerca, în măsura în care sursele ne vor permite, să identificăm şi competenĠa judiciară a egumenilor în materie penală. Dificultatea demersului nostru vine din faptul că, dacă în cazul mănăstirilor obişnuite se cunosc elementele ce compuneau conĠinutul imunităĠilor * Cercetător ştiinĠific, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi. 1 Alexandru Constantinescu, Dările în ğara Românească şi Moldova (sec. XIV-XV), în SAI, 1975, 23, p. 110-118; N. Stoicescu, Regimul fiscal al preoĠilor din ğara Românească şi Moldova până la Regulamentul organic (sec. XV-XIX), în BOR, 1971, 23, nr. 5-6, p. 370-381; Matei D. Vlad, Le régime fiscal et administratif dans les villages de colonisation de Valachie et de Moldavie au XVIII siècle, în „Revue Roumaine d’Histoire”, 1971, 10, nr. 6, 1013-1026; I. Caproşu, O istorie a Moldovei prin relaĠiile de credit (până la mijlocul secolului al XVIII-lea), Iaşi, 1989.