1. Introducere Analiza stabilităţii ecosistemelor fores- tiere la acţiunea factorilor perturbatori reprezintă un domeniul distinct al cerce- tărilor din domeniul ecologiei forestiere. Impactul negativ, economic şi ecologic, al acţiunii individuale şi conjugate a acestor factori de stress impune elaborarea şi implementarea unor sisteme decizionale adecvate în scopul reducerii efectelor lor. Doborâturile produse de vânt constituie principalul stresor al ecosistemelor fores- tiere montane cu implicaţii majore atât în plan economic prin dereglarea sistemului de management al arboretelor, cât şi în plan ecologic prin modificările, negative sau pozitive, pe care le induce acest tip de per- turbări în structura pădurilor. Aplicarea tehnicilor moderne de cercetare, respectiv modelarea şi simularea matematică, inte- grată informatic, a permis elaborarea unor modele complexe de stabilitate a arborilor şi arboretelor la acţ iunea vântului (Galinski, 1989; Peltola şi Kellomaki, 1993; Peltola et al., 1997; Valinger et al., 1993; Popa, 1999; 2001). Analiza stabilităţii arborilor la acţiunea vântului prin modele teoretice, biome- canice (Petty şi Swain, 1985; Peltola şi Kellomaki, 1993; Popa, 1999; 2001) oferă rezultate privind direcţiile de influenţă a parametrilor biometrici ai arborilor asupra stabilităţii generale a acestora la acţiunea vântului. Modelul este construit ca o reprezentare izomorfă a realităţii şi oferă o imagine intuitivă, dar totuşi riguroasă a acesteia în sensul logicii fenomenului cer- cetat. Necesitatea cunoaşterii comportării sistemelor reale, cu scopul de a controla şi dirija - prin deciziile luate - comportarea viitoare a sistemului, a impus modelarea matematică a fenomenelor naturale şi vali- darea în condiţii reale de teren a modelelor propuse. În realitate, sistemul de stabilitate al unui arbore este mult mai complicat, implicând un număr foarte mare de factori între care sunt stabilite relaţii complexe, unele dintre ele extrem de dificil a fi matematizate într-un model abstract. Modelele statistice permit integrarea în sistemul de analiză a stabilităţii a unor parametri dificil a fi matematizaţi, în spe- cial calitativi (Valinger et al., 1993; Valinger şi Fridman, 1997; Popa, 1999, 2001). Pentru ca rezultatele obţinute prin mo- delarea şi simularea matematică a stabi- lităţii unui arbore la acţiunea vântului să fie integrate în sisteme şi modele de nivel superior (la nivel de arboret, ecosistem forestier) este necesară validarea pe date 21 Bucovina Forestierã IX, 1-2. Articole de cercetare Analiza stabilit ăţ ii arborilor la acţ iunea vântului prin metoda cuplurilor uniforme Ionel Popa