CONCEPTUL DE ASIGURARE Existenţa individuală şi socil-umană se grevează pe necesităţi şi trebuinţe, a căror satisfacere justifică şi orientează activitatea omului. Unele trebuinţe pot fi satisfăcute imediat sau într-un orizont de timp apropiat, altele sunt posibile într-o anumită eventualitate sub aspectul incertitudinii şi al nesiguranţei. Observaţiile de ordin statistic evidenţiază regularitatea şi realitatea producerii anumitor evenimente generate de factori naturali sau de însăşi activitata omului, pagubele produse putând fi evaluate măcar cu aproximaţie. Incertitudinea constă în faptul că nu pot fi identificate subiectele (persoane fizice au juridice) asupra cărora planează pericolele respective, intensitatea şi momentul producerii evenimentului. Încă din timpuri străvechi, oamenii au fost preocupaţi să prevină şi să suporte în comun pagubele generate de producerea unor evenimente incerte nedorite (calamităţi naturale şi accidente). O compensare a pagubelor este posibilă prin două modalităţi:  efortul individual al fiecărei persoane care îşi poate constitui rezerve proprii cu destinaţie specială (acoperirea pagubelor în caz de producere a pagubei);  efortul comun de constituire a unui fond bazat pe aportul unui număr mare de persoane ameninţate de acelaşi pericol. Ambele soluţii au în vedere constituirea unor fonduri cu destinaţie specială, şi anume acoperirea unor pagube pricinuite de calamităţi naturale şi accidente. A doua soluţie s-a impus în timp. Aceasta se bazează pe principiul comunităţii de risc şi al mutualităţii, în virtutea căruia fiecare contribuabil participă cu sume mici pentru a fi sprijiniţi, despăgubiţi cei care au suferit prejudicii în urma evenimentelor care au generat unirea lor. Acest principiu stă la baza conceptului de asigurare. Asigurarea reprezintă un sistem de relaţii economice care implică aportul unui număr mare de persoane fizice şi juridice în constituirea unui fond bănesc, în condiţiile în care sunt ameninţate de aceleaşi pericole în existenţa şi activitatea lor, pericole probabile, posibile, dar nesigure. În ţările dezvoltate asigurările au devenit o importantă ramură a economiei naţionale pentru că, prin valoarea adăugată creată, societăţile de asigurare, de intermediere sau de prestări de servicii inrudite participă la sporirea produsului intern brut, oferă locuri de muncă, participă la oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară şi prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la refacerea bunurilor distruse sau avariate. Unii specialişti pun în evidenţă anumite valenţe ale asigurărilor: 1