127 Despre conceptul de cunoatere Asist. univ. drd Octavia-Luciana Porumbeanu De-a lungul timpului, conceptul de cunoatere a dat natere unui mare numr de interpretri. Ast zi, a aborda cunoaterea înseamn a studia un fenomen cu un trecut foarte îndelungat, dar în acelai timp, un fenomen extrem de actual i cu perspective deosebite de dezvoltare i în viitor. Cunoaterea este o no iune de o mare complexitate dup cum se poate constata din diferitele moduri în care a fost definit. Astfel, în Dic ionarul Explicativ al Limbii Române cunoaterea este definit drept: “Aciunea de a cunoate i rezultatul ei. 1. reflectare în con tiin a realit ii existente, independent de subiectul cunosctor; 2. faptul de a poseda cunotin e, informaii date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunotin.” (1), iar în Webster: “Faptul sau condi ia de a cunoa te. 1. Faptul sau condi ia de a ti ceva cu un grad considerabil de familiaritate câtigat prin experien sau contact sau asociere cu individul sau lucrul respectiv; 2. Cunotine, informa ii sau în elegere teoretic sau practic cu privire la o anumit ramur  a tiinei, artei, învrii sau a altei zone care implic studiu, cercetare sau practic i dobândirea abilit ilor; 3. Faptul sau condi ia de a înelege adevrul, faptele sau realitatea imediat, cu mintea sau prin intermediul simurilor; percepie, cunoatere, în elegere; 4. Faptul sau condiia de a poseda prin în elegere mental pe baza instruirii, studiului, cercetrii sau experien ei adevruri, fapte, principii sau alte obiecte ale percepiei: faptul sau condiia de a avea informaii sau de a fi învat sau erudit; 5. Suma total a ceea ce se cunoate: întregul corp al adevrurilor, faptelor, informa iilor, principiilor sau altor obiecte ale cunoa terii dobândite de omenire.” (2) Principalul aspect care reiese din aceste defini ii este relaia dintre informa ie i cunoatere, mai exact spus, faptul c informaiile, experien a i înv area stau la baza cunoaterii. Se poate vorbi despre cunoatere ca despre un fenomen, un proces, dar i un produs al activit ii umane. A. Flew (3) arat c întrebrile filosofice privind natura cunoa terii apar  in fie epistemologiei, fie filosofiei spiritului  i în timp ce primul grup de întrebri se concentreaz asupra naturii cunoaterii, al doilea se concentreaz asupra naturii subiectului cunosctor, iar filosofii admit trei tipuri principale de cunoatere: cunoaterea factual ; cunoaterea practic i cunoaterea prin contact.