ORALITATE ȘI TIPAR: LITERATURA CATEHETICĂ GRECO-CATOLICĂ DIN TRANSILVANIA LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVIII-LEA Dr. Radu NEDICI Facultatea de Istorie, Universitatea din București Inventarea tiparului și apariția volumelor imprimate cu ajutorul literelor mobile au constituit pentru o lungă și venerabilă tradiție istoriografică o veritabilă revoluție, ale cărei implicații s-au extins dincolo de sfera îngustă a istoriei cărții 1 . Cercetările din ultimele decenii au contestat tot mai serios și în direcțiile cele mai diverse această interpretare, arătând că o serie din transformările înregistrate în evoluția cărții, de la trecerea către lectura silențioasă până la practicile comerciale ale librarilor, au precedat în realitate apariția tiparului. În această lectură revizionistă, tiparul și produsele lui nu ar fi decât una din etapele succesive pe care le-a cunoscut cartea de-a lungul unui parcurs început în antichitatea orientală și care a condus la suporturile digitale din prezent 2 . Din punctul de vedere al considerațiilor care urmează, critica cea mai relevantă vizează presupusa democratizare a accesului la informația transmisă de cuvântul tipărit, cu posibilitățile lui de difuzare pe scară largă și la un cost mult redus comparativ cu cel al copiilor manuscrise. Bascularea interesului dinspre o istorie tehnologică a cărții spre o istorie culturală a ei a avut ca efect punerea în evidență a modului în care mediile tradiționale – manuscrisele și oralitatea – și-au conservat felii semnificative din piața comunicării în societățile europene premoderne. Avansul lent al alfabetizării, care a impus găsirea unor modalități practice de adresare mai cu seamă în contextul polemicii religioase dintre Catolicism și Reforma protestantă, ca și participarea categoriilor subordonate la circuitele informaționale ale epocii, cu ocolirea cenzurii la care erau supuse tipăriturile oficiale, au limitat pentru o lungă perioadă impactul profund al cărții tipărite. Istoricii s-au interesat tot mai des în ultimele decenii de complementaritatea tiparului cu forme de comunicare ce au încetat să mai fie considerate opuse lui, de la imaginile care sporeau sensul cuvintelor pe care le însoțeau, la manuscrisele dedicate unor subiecte ce nu-și puteau găsi împlinirea prin tipar, și până la zvonurile subversive care agitau străzile marilor orașe 3 . Această modificare de perspectivă a început să fie asumată, chiar dacă deocamdată timid, și de cercetătorii preocupați de modalitățile de promovare a mesajelor religioase în conjunctura conflictuală traversată de comunitatea românească ardeleană la mijlocul veacului al XVIII-lea 4 . Abordarea descriptivă, din perspectiva analizei bibliologice 5 ori a cercetării temelor teologice 1 Lucien Febvre, Henri-Jean Martin, L’apparition du livre, Paris, Albin Michel, 1958; Elizabeth L. Eisenstein, The Printing Press as an Agent of Change: Communications and Cultural Transformations in Early-Modern Europe, vol. I- II, Cambridge, Cambridge University Press, 1979. 2 Roger Chartier, „General Introduction: Print Culture”, în Idem (coord.), The Culture of Print: Power and the Uses of Print in Early Modern Europe, Cambridge, Polity Press, 1989, pp. 2-3; Anthony Grafton, „The Humanist as Reader”, în Guglielmo Cavallo, Roger Chartier (coord.), A History of Reading in the West, Amherst, Massachusetts, University of Massachusetts Press, 1999, pp. 179-212. 3 O serie de considerații generale la Donald F. McKenzie, „Speech – Manuscript – Print”, în Idem, Making Meaning: «Printers of the Mind» and other Essays, ed. Peter D. McDonald, Michael F. Suarez, Amherst, Massachusetts, University of Massachusetts Press, 2002, pp. 237-258 și Robert Darnton, „An Early Information Society: News and the Media in Eighteenth-Century Paris”, în The American Historical Review, vol. 105 (2000), nr. 1, pp. 1-35. Pe marginea oralității și a raporturilor cu celelalte medii, vezi, în plus, Robert W. Scribner, „Oral Culture and the Diffusion of Reformation Ideas”, în Idem, Popular Culture and Popular Movements in Reformation Germany, London, The Hambledon Press, 1987, pp. 49-70; Arlette Farge, Dire et mal dire. L’opinion publique au XVIII e siècle, Paris, Éditions du Seuil, 1992; Adam Fox, Oral and Literate Culture in England, Oxford, Clarendon Press, 2000. Utilizarea imaginilor în propaganda religioasă este amplu discutată în studiul de referință al lui Robert W. Scribner, For the Sake of Simple Folk: Popular Propaganda for the German Reformation, Oxford, Clarendon Press, 1994. Pentru persistența copiilor manuscrise în era tiparului, cfr. Harold Love, Scribal Publication in Seventeenth-Century England, Oxford, Clarendon Press, 1993 și Adrian Johns, The Nature of the Book: Print and Knowledge in the Making, Chicago, The University of Chicago Press, 1998. 4 Greta-Monica Miron, Maria Crăciun, „Tipografia de la Blaj și comunicarea religioasă în societatea transilvăneană a secolului al XVIII-lea”, în Ionuț Costea, Ovidiu Ghitta, Valentin Orga, Iulia Pop (coord.), Istoria culturii, cultura istoriei. Omagiu Profesorului Doru Radosav la vârsta de 60 de ani, Cluj-Napoca, Ed. Argonaut, 2010, pp. 116-151. 5 Gabriela Mircea, Tipografia din Blaj în anii 1747-1830, Alba Iulia, Ed. Altip, 2008.