73 Piaþa ºi moneda: instrumente economice ale Europei politice Piaþa ºi moneda: instrumente economice ale Europei politice  Iulian Braºoveanu Lector universitar doctorand Academia de Studii Economice Bucureºti Florina Pînzaru Asistent universitar doctorand ªcoala Naþionalã de Studii Politice ºi Administrative Bucureºti Abstract. By the creation of the unique currency, the European construction advanced, in the late twenty years, more in economic terms than in political ones. Still, at a closer look there can be found interesting arguments to sustain the idea of a political background for this surprising economic accel- eration. Creating the common market and a new currency are things which have been possible only because of favourable factors in economy and of strong political will. This paper analyses the market as a frame of a political construction, and euro as a decisive tool for the purpose of the United Europe. For the first time in history, there is a space which approaches beliefs and values with the “help” of a currency, integrated in the political agenda. Key words: icurrency, euro, market-type mechanisms, politics, reform, politically conditioning.  Introducere Pentru majoritatea euroentuziaºtilor, schema Europei unite este un algoritm raþional, extrem de simplu ºi tehnocrat: Uniunea Europeanã este o creaþie nãscutã din considerente economice, de piaþã. Drumul sãu firesc trece, în viziunea lor, prin aplicarea în practicã a teoriei zonelor monetare optime ºi adoptarea unei monede unice. Moneda unicã se transformã apoi în cel mai vizibil promotor al poststatalitãþii ºi, totodatã, în cel mai pregnant simbol al identitãþii comunitare. În acest mod, din motivaþii de piaþã, de competitivitate ºi de poziþie pe scena geoeconomicã, europenii, de la politicieni pânã la cetãþenii simpli, ajutaþi ºi de monedã, devin conºtienþi de necesitatea realizãrii unificãrii politice. Unificarea politicã începe sã fie pregãtitã pe baza liberului consens al popoarelor. Istoria oficialã a UE, care se suprapune, în bunã parte, cu realizarea sa de cea mai mare notorietate – integrarea monetarã –, susþine aceastã tezã fãrã rezerve. Totuºi, nu trebuie uitat cã dacã momentul 1985 a devenit imperativ pentru unificarea Europei, acest lucru se datoreazã faptului cã promotorii UE au ºtiut sã foloseascã atunci oportunitatea politicã reprezentatã de renaºterea aproape neaºteptatã a raþionalitãþii de piaþã într-un context politic specific. Condiþionalitatea politicã europeanã – definitã oficial Ideea de condiþionalitate politicã se poate înþelege, la nivel de definiþie-explicitare, în douã moduri: ca fapt istoric al construcþiei europene ºi ca principiu al politicilor UE faþã de þãrile candidate sau doritoare de a se integra în structurile comunitare. Istoria construcþiei europene post-Roma aratã cã, în ciuda fundamentelor funcþionaliste ale comunitãþilor europene, administraþia tehnocratã nu a jucat un rol deosebit în propagarea obiectivelor unionale. Cei care au avut rolul determinant au fost politicienii. Uniunea Europeanã ºi mai ales moneda unicã sunt rezultatul unei voinþe politice tenace, ºi nu al unei cereri social-economice spontane. De fapt, politicul a fixat arhitectura Zonei Euro pânã în cele mai mici detalii, chiar