STUDII DE TIINŢĂ I CULTURĂ ANUL V, Nr. 4 (19) Decembrie 2009 195 COSIDERAŢII DESPRE RELIGIA I MITOLOGIA IDOEUROPEAĂ COSIDERATIOS ABOUT THE IDOEUROPEA RELIGIO AD MITHOLOGY Ioan Marius GREC Universitatea de Vest „Vasile Goldi&”, Arad marius_grec@yahoo.com Abstract The IndoEuropean religion is a polytheistic one that gathers under its umbrella a multitude of deities and cults that are specific to each group and geographic area; a peasant’s and popular religion, a reflection of diversity; a religion that is naturally tolerant and doesn’t know the phenomenon of proselytism, each group guarding scrupulously its gods, rites and magic formulae. In this respect we can talk about an esoteric, initiatic religion that knows myths and symbols but doesn’t know dogmas. It is a religion of facts not of faith, more lived than thought, a religion that rejects sentimentalism. It is the religion of militar commanders not of priests, thus is lacked of fanatism, being a political religion. “The superstition” is not very well regarded; the individual magic is despised (although is practiced), sorcery being severly repressed. Gods are regarded as personal beings, although nothing more can be said about their nature. Key words: IndoEuropean religion, IndoEuropean gods, immortality, mythology, IndoEuropean mythology Cuvinte cheie: religia indoeuropeană, zei indoeuropeni, nemurire, mitologie, mitologie indoeuropeană. „Religiile sunt expresia necesităţii metafizice eterne ,i indestructibile a naturii umane. Măreţia lor este dată de faptul că ele reprezintă întreaga completare transcendentă a omului, tot ceea ce nu,i poate da singur. În acela,i timp ele sunt reflexul unor întregi popoare ,i epoci culturale întrun alt mare întreg sau: amprentă ,i contur, pe care acestea le trag în infinit ,i le formează. Acestea se află însă în schimbare parţială sau totală, progresivă sau instantanee, de,i ele trec drept stabile ,i foarte rezistente.”[1] Religia indoeuropeană este o religie politeistă, sub umbrela căreia se adună o pluralitate de zeităţi 1i culte proprii fiecărui grup 1i fiecărui loc; o religie ţărănească, populară, reflectare a diversităţii; în mod natural este o religie tolerantă, nu cunoa1te fenomenul prozelitismului, fiecare grup î1i păstrează cu scrupulozitate zeii, riturile, formulele magice. În acest sens putem vorbi de o religie ezoterică, iniţiatică, care cunoa1te mituri, simboluri, dar nu cunoa1te dogmele. Este o religie a faptelor, nu a credinţei, mai mult trăită decât gândită, sentimentalismul fiind repudiat. Obligaţiile esenţiale constau în îndeplinirea ritualurilor 1i îndatoririlor tradiţionale cu scrupulozitate. De regulă, credinţă a căpeteniilor 1i nu a preoţilor, este lipsită de fanatism, fiind o religie politică. „Superstiţia” nu este bine privită, magia individuală fiind dispreţuită (de1i este practicată), vrăjitoria fiind sever reprimată. Zeii sunt priviţi ca ni1te fiinţe personale, despre natura cărora însă nu se poate spune mai mult. Numele acestora este edificator, distingându<se patru tipuri: a. nume comune de fenomene, de corpuri cere,ti sau abstracte (în particular nume de acţiuni sociale); b. nume comune, derivate sau compuse, care desemnează „stăpânul” fenomenului, al fiinţei sau al acţiunii sociale în cauză;