AUT, XLVIII, 2010, p. 188195 MOIUNEA OCAZIONALĂ LA SUBSTANTIVELE ANIMATE. CÂTEVA ASPECTE de Monica HUANU, AnaMaria POP În limba română, marcarea opoziŃiei masculinfeminin la substantivele animate se realizează prin diverse procedee 1 . Astfel, se disting în primul rând substantivele heteronime – cuvinte cu radical diferit: bărbat/femeie, frate/soră, tată/mamă, cal/iapă, berbec/oaie, Ńap/capră #i substantivele mobile – cuvinte cu acela#i radical, diferenŃiate, deseori, cu ajutorul sufixelor moŃionale (care formează masculinul de la feminin: an, oi sau femininul de la masculin: ă, că, oaică, iŃă, easă etc.). Alte modalităŃi de realizare a moŃiunii presupun derivarea prin substituŃie de sufixe (el/ea sau ică: viŃel/viŃea sau viŃică, purcel/purcea sau purcică, nepoŃel/nepoŃică etc.), precum #i derivarea regresivă 2 : mo < moaă, pisică < pisic etc. O situaŃie specială este cea a substantivelor epicene, cele în cazul cărora genul gramatical nu e motivat de genul natural 3 . Substantivele din această categorie se încadrează morfologic în una din clasele de gen (masculin, feminin #i neutru), denumind însă printro formă unică atât exemplarul de sex masculin, cât #i pe cel de sex feminin. Dumitru Irimia explică această realitate lingvistică prin faptul că „în interpretarea lingvistică a lumii vieŃuitoarelor, subiectul vorbitor a rămas indiferent faŃă de distincŃia de sex pentru faptul că aceasta este imperceptibilă în cunoa#terea empirică sau pentru că el a fost interesat doar 1 ***, Gramatica limbii române. I. Cuvântul, Bucure#ti, Editura Academiei Române, 2005, p. 66 (de aici înainte GALR). 2 Vezi Th. Hristea, MoŃiunea regresivă în limba română, în Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Bucure#ti, Editura Academiei, 1965, p. 385388. 3 Vezi GALR, vol. I, p. 67.