5 PROBLEME PRIVIND ESTIMAREA NAIRU ÎN PERIOADA TRANZIŢIEI Lucian-Liviu ALBU * Problema estimării ratei naturale a şomajului preocupă în cel mai înalt grad pe economişti de multă vreme. Cu toate dificultăţile provocate de lipsa unor serii de date statistice lungi în cazul economiilor estice, aflate astăzi în curs de aderare la Uniunea Europeană, au existat câteva încercări în acest sens. Pentru România, ne referim în primul rând la studiile şi dezbaterile pe această temă din cadrul Seminarului de Modelare Economică, coordonat de către academicianul Emilian Dobrescu, care se desfăşoară de peste zece ani sub egida Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române (Dobrescu, 2002). Institutul de Prognoză Economică şi Institutul de Economie Mondială se ocupă de organizarea săptămânală a acestei prestigioase manifestări ştiinţifice autohtone. De asemenea, menţionăm studiile privind evoluţia raportului inflaţie-şomaj în perioada tranziţiei, realizate în perioada ultimilor ani în cadrul programelor ESEN, programe prioritare ale Academiei Române coordonate de academicienii Tudorel Postolache şi Aurel Iancu (Iancu, 2003). Având în vedere că actualmente s-a acumulat deja experienţa a peste 14 ani de tranziţie, iar seriile de date au devenit mai bogate, considerăm oportună încercarea de a estima pentru economia românească rata naturală a şomajului. Demersul nostru porneşte de la unele preocupări mai vechi, demarate cu ocazia realizării unor studii în colaborare cu profesorul Daniel Dăianu, în cadrul unor programe internaţionale de cercetare (Dăianu şi Albu, 1996; Albu, 1997). 1. Probleme privind conceptul de rată naturală a şomajului (NAIRU) În ultimele decenii, numeroase încercări de a estima ciclurile din economie la nivel agregat se bazează pe aşa-numita rată naturală a şomajului sau, în terminologia anglo-saxonă, NAIRU (de la prescurtarea denumirii sale complete ”Non-Accelerating Inflation Rate of Unemployment”). Prima chestiune care se pune este dacă NAIRU reprezintă un concept util în cadrul teoriei ciclului afacerilor (”business cycle theory”). Noi considerăm că într-adevăr este şi în cele ce urmează vom încerca să explicăm de ce. Cu toate că în cazul unor abordări riguroase (din punctul de vedere al literaturii teoretice de profil) rata naturală a şomajului şi NAIRU reprezintă două concepte distincte, după opinia noastră NAIRU este aproape sinonim cu rata naturală a şomajului. Astfel, putem constata că acest concept decurge în mod natural din oricare teorie care afirmă că schimbările în politica monetară şi, mai general, în cererea agregată împing inflaţia şi şomajul în direcţii opuse pe termen scurt. Odată ce această aserţiune referitoare la dinamica pe termen scurt este acceptată va trebui să existe un anumit nivel al şomajului consistent cu o inflaţie stabilă. A doua chestiune, deschisă încă dezbaterilor, se referă la variaţia în timp a NAIRU. Ipoteza slabă, general acceptată, afirmă probabilitatea ca numeroşi factori să fie implicaţi în dinamica NAIRU. Una mai promiţătoare care se conturează se bazează pe prezumţia că fluctuaţiile NAIRU par a fi în corelaţie cu fluctuaţiile nivelului productivităţii. Drept suport empiric se invocă evoluţiile diferite din economia americană din ultimele trei decenii: în anii ’70 (când de altfel acest termen a pătruns în * Institutul de Prognoză Economică, Bucureşti