Colecţia DISCOBOLUL Coperta de CĂLIN STEGEREAN Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale CORIN, BRAGA 10 Studii de Arhetipologie / Corin Braga - Cluj-Napoca: Dacia,^ 1999 232 p.; 20 cm - (Discobolul) Bibliogr. ISBN 973-35-0872-l 831.135.l-4 © Copyright Editura Dacia, 1999 Str. Paul Chinezul nr. 2, RO-3400, Cluj-Napoca tel. 064/194912; tel./fax 064/191665 Redactor VIORICA MĂRII Tehnoredactor ANAMARIA RUSU Comanda nr. 3966 In atenţia difuzorilor de carte: Timbrul literar se virează la Uniunea Scriitorilor din'România, Cont 45106262, BCR, Sucursala municipiului Bucureşti CORIN BRAGA 10 STUDII DE ARHETIPOLOGIE EDITURA DACIA Cluj-Napoca, 1999 Tiparul executat la Imprimeria de Vest str. Mareşal Ion Antonescu nr. 105 sub comanda nr. 182 ORADEA ARHETIPOLOGIA CA METODĂ COMPARATISTĂ Schiţată ca disciplină în căutările lui Goethe asupra "fenomenelor originare" ale unei Weltliteratur, literatura comparată a fost modelată ca ştiinţă de către pozitivismul veacului al XIX-lea. Marii ei teoreticieni, de la Joseph Texte la Paul Van Tieghem si Fernand Baldensperger, erau interesaţi de studiul sistematic al influenţelor şi relaţiilor, al căilor şi canalelor de comunicare între scriitori, mişcări şi curente. Scopul lor era de a strînge toate informaţiile necesare pentru a ridica harta istorică şi geografică a migraţiilor temelor si formelor literare. Or, declinul mentalităţii pozitiviste a lăsat literatura comparată într-o profundă criză hermeneutică şi identitară, enunţată de R. Wellek în anii '50. Procedura "ştiinţifică" este resimţită tot mai acut ca vetustă, obiectivul empiric-informaţional a devenit tot mai nesatisfăcător, în aceste condiţii, este nevoie de o nouă metodă care să ofere demersului comparatist o raţiune suficientă si un instrument eficient. Una din alternativele cele mai bogate în posibilităţi este ceea ce am putea numi pe scurt "arhetipologia". Etimologic, termenul "arhetip" se compune din âpx"n (început, punct de plecare, principiu, substanţă primă) şi din tunoq (formă, figură, tip, model). Arhetipul desemnează, aşadar, tiparele (atît în ordine cronologică, cît si logică) unor serii de fenomene. El vine să răspundă unei întrebări de ordin cognitiv, ce se regăseşte şi în demersul comparatist: ce sînt şi cum funcţionează elementele invariante ce apar în viziunea noastră despre lume? Conceptul încapsulează trei răspunsuri diferite, stratificate de-a lungul istoriei sale ce se întinde pe mai mult de două milenii. Pentru a-i conferi aplicabilitate hermeneutică, trebuie delimitate aceste accepţii divergente, care, prin suprapunere, duc la o inflaţie de sens. Astfel, în timp, invarianţii arhetipali ce structurează reprezentările noastre asupra realităţii au primit trei tipuri de explicaţii, după natura lor: metafizică (ontologică), psihologică (antropologică) şi culturală. Fiecare dintre ele au fost folosite, în epoci si în contexte culturale diferite, drept instrumente în analiza textelor religioase, filosofice sau literare. 1. Arhetipul metafizic în accepţia metafizică, arhetipul este o esenţă (ouată) ontologică. Deşi intră în relaţie cu categoriile