1 REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ ŞI REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989 ÎN ROMÂNIA Stelean-Ioan Boia, Marius-Ioan Grec * RezistenĠa anticomunistă din România a fost un fenomen istoric specific contemporan şi – în egală măsură – un epifenomen în condiĠiile în care regimul comunist s-a instituĠionalizat şi s-a instaurat deplin în societatea românească. Cronologic se întinde pe o perioadă de 50 de ani, luând aspecte diferite, în funcĠie de contextul opresiv instaurat de autorităĠile comuniste. Amploarea ei a fost, de asemenea, supusă unei dinamici, în funcĠie de forĠă, violenĠă, cu implicaĠii în plan politic, economic, spiritual şi cultural. Pe acest fundal, se poate reconstitui mişcarea de rezistenĠă anticomunistă, îndreptată împotriva procesului de sovietizare a Ġării, care presupunea – în condiĠiile regimului de ocupaĠie sovietică – transformarea şi subordonarea economică a Ġării, introducerea prin intermediul comuniştilor români a modelelor instituĠionale sovietice şi promovarea propagandei şi ideologiei sovietice, prin promovarea noului model uman: „homo-sovieticus” şi pervertirea întregii ierarhii a valorilor sociale. Forme şi tipologii RezistenĠa anticomunistă din România s-a concretizat în diverse forme şi tipologii definite după criterii organizatorice, scopuri, strategii de acĠiune, componenĠa socială a acestei rezistenĠe, impactul social, durata lor şi zonele geografice în care s-a manifestat. Tipologia formelor de rezistenĠă anticomunistă din România 1 poate fi identificată în următoarele manifestări: 1. RezistenĠa armată anticomunistă în cadrul unor grupuri paramilitare de partizani; 2. OrganizaĠii şi grupuri care au avut propagandă anticomunistă, ce cuprindeau intelectuali, studenĠi, elevi, Ġărani, muncitori; 3. Cercuri de intelectuali laici şi clerici, constituite ca grupuri de reflecĠie şi de întreĠinere a ideilor anticomuniste; 4. Mişcări studenĠeşti cu caracter anticomunist, care au culminat cu manifestările antisovietice şi anticomuniste din anul 1956, anul revoluĠiei maghiare; 5. AcĠiuni clandestine de rezistenĠă religioasă, în special cele care vizau practicarea religiei greco-catolice, desfiinĠată de comunişti în 1948, precum şi alte manifestări de rezistenĠă religioasă din cadrul cultelor neoprotestante interzise de regimul comunist; 6. Atitudini şi forme de manifestare anticomuniste din lumea intelectualilor privind recuperarea conştiinĠei istorice, care au culminat în anul 1957-1958, când s-a marcat aniversarea a 500 de ani de la înscăunarea ca domn al Moldovei a lui Ştefan cel Mare, receptat în memoria colectivă ca simbol al independenĠei şi identităĠii etnice, în condiĠiile în * Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad. 1 Cf. M. Apostolescu, A. Bogdan, D. Dcsa, O. Roske, Rezistenţa anticomunistă din România. 1945-1965. Retrospectivă bibliografică. 1990-1994, în „Arhivele Totalitarismului”, III, nr. 1, 1995; M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998; G. Ionescu, Comunismul în România.1944-1965, London, 1964.