DACOROMANIA, serie nouă, XXI, 2016, nr. 1, Cluj-Napoca, p. 79–94 MARIA-ALEXANDRINA TOMOIAGĂ DESEMNAREA METASEMICĂ A OMULUI * ÎN LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ 0. Studiul de faĠă are în centrul interesului analiza fenomenului metaforic, orientată dinspre nivelul universal al limbajului, intenĠionând recuperarea elementelor skeuologice situate în amonte faĠă de sistemul unei limbi, dar bazându-se pe semnificatele limbii (în cazul de faĠă, limba română). Din acest unghi, ne propunem să urmărim finalitatea designativă a limbajului, motiv pentru care vom ordona me- tasemiile designaĠionale (metaforele din planul vorbirii) în funcĠie de Ġintă, nu în funcĠie de sursă, iar cercetarea noastră se orientează înspre modul în care este desemnat omul în vorbirea în limba română contemporană. Pentru atingerea scopului nostru, ne vom sprijini pe reperele oferite de semantica designaĠională integrală, dar şi pe valorizarea interpretativă a unor sugestii din câmpul studiilor cognitiviste. NoĠiunea de metasemie o preluăm de la Mircea Borcilă (2011–2012, 2013) care, în prelegerile sale din ultimii ani, propune o nouă terminologie în metaforolo- gie, prin care separă metafora de metasemie 1 . Principala diferenĠă dintre acestea se relevă odată cu raportarea la universurile de discurs (Coşeriu 1955/2009, 2000/ 2010), metasemia situându-se în universul de discurs al experienţei curente, în timp ce metafora se plasează în universul de discurs al fanteziei. AtenĠia cercetării noastre este îndreptată spre metasemie, care nu este definibilă ca o meta-semnifi- caţie, într-un plan meta-semantic, ci ca „fenomen lingvistic prin care se adaugă conĠinut semantic la semie” (Borcilă 2013). Semia se realizează prin desemnare, semnificaţie şi sens, ca ilustrare normală a funcĠiei semnificative, iar conţinutul semantic care se adaugă semiei în cadrul metasemiei „sporeşte conĠinutul semnificaĠional”, fiind un „adaus de conĠinut cognitiv-intuitiv care nu este determinat de cauze, ci are doar finalităĠi” (ibidem). Prin metasemie se identifică două conĠinuturi, în pofida diferenĠelor din manifestarea primară a funcĠiei distinctive, * Studiul de faĠă face parte dintr-o cercetare mai amplă, finalizată prin teza de doctorat Tomoiagă 2014. 1 Termenul metasemie a mai fost folosit şi de către M. P. Bologna (2003), care recunoaşte rolul reprezentării în procesul designaĠional şi situează astfel procesul metasemic în planul universal al limbajului, dar îl apropie mai degrabă de polisemie sau de polivalenĠa designaĠională (Borcilă 2013). V. Bahnaru (2009, p. 170), la rândul său, face o analiză a metasemiei, dar îi conferă un caracter mai general, circumscriind „toate tipurile posibile de mutaĠii semantice, inclusiv cele care nu au la bază transferul metaforic sau metonimic”.