403 PLATFORMĂ DE MODELE ONLINE PENTRU FUNDAMENTAREA POLITICILOR ECONOMICE LA NIVELUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ÎN PERSPECTIVA APLICĂRII DIN 2005 A RECOMANDĂRII COMISIEI EUROPENE NR. 361/2003 Prof. univ. dr. Ion Smeureanu, Prof. univ. dr. Bogdan Cristian Onete, Conf. univ. dr Laurenţiu-Dan Anghel, Conf. univ. dr Puiu Nistoreanu, Conf. univ. dr Dana Radu Colibabă, Conf. univ. dr. Constantin Duguleana, Lect. univ. drd. Raluca Brandabur 1. Conceptul de Întreprindere Mică şi Mijlocie în UE şi România Întreprinderile mici şi mijlocii au jucat dintotdeauna un rol deosebit în viaĠa economică şi socială a oricărei Ġări, aflându-se la baza dezvoltării economiei. Dinamismul, flexibilitatea, adaptabilitatea, mobilitatea, potenĠialul inovator reprezintă câteva din caracteristicile pe care întreprinderile mici şi mijlocii le au şi care sunt considerate esenĠiale pentru dezvoltarea armonioasă a economiei oricărui stat. Se pot asigura astfel coeziunea structurii economice, creşterea economica sănătoasă şi desigur se creează noi locuri de munca. Pentru Uniunea Europeana, întreprinderile reprezintă un factor important de creştere economica. Pentru a construi o economie puternică, Uniunea Europeana şi-a propus să întărească spiritul antreprenorial în Europa şi să creeze condiĠiile necesare pentru dezvoltarea practicilor inovative care duc la înfiinĠarea şi dezvoltarea întreprinderilor. Politica Uniunii Europene referitoare la întreprinderi cuprinde trei arii de interes:  încurajarea întreprinderilor;  promovarea inovării şi schimbării;  analiza competitivităĠii economiei europene şi corelarea cu celelalte politici ale Uniunii Europene. Fundamentul juridic al politicii privind întreprinderile mici şi mijlocii este Articolul 157 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, care prevede încurajarea iniĠierii şi dezvoltării întreprinderilor la nivelul ComunităĠii punând accentul în mod special a întreprinderilor mici şi mijlocii. Definirea IMM-urilor la nivel european este uşurată mult de faptul că legislaĠia Uniunii Europene în materie de întreprinderi mici şi mijlocii este aceiaşi pentru toate statele membre. În plus o serie de Ġări, printre care şi România, au încercat să-şi armonizeze legislaĠia cu cea a UE deşi nu sunt membre. O situaĠia deosebită este cea a celor 10 Ġări foste candidate şi care au aderat la Uniune Europeană la 1 mai 2004, ele trebuind să-şi armonizeze acest punct cel târziu la 1 ianuarie 2005. Această dată este foarte importantă pentru toate Ġările membre ale Uniunii Europene şi nu numai. Din acel moment va intra în vigoare Recomandarea Comisiei Uniunii Europene numărul 361/2003 din 6 mai 2003 care reglementează foarte clar ce întreprinderi sunt IMM-uri. Criteriile principale luate în calcul pentru încadrarea unei întreprinderi într-una din cele trei categorii (micro, mică sau mijlocie) sunt: personalul angajat şi cifra de afaceri. DefiniĠia Comisiei Europene referitoare la IMM-uri defineşte trei categorii de întreprinderi mici şi mijlocii: 9 Microîntreprinderi; întreprinderi cu mai puĠin de 10 angajaĠi şi o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 2 milioane Euro. 9 Întreprinderi mici; întreprinderi cu un număr de angajaĠi între 10 şi 49 precum şi cu o cifră de afaceri anuală sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 10 milioane Euro. 9 Întreprinderi mijlocii; întreprinderi cu un număr de angajaĠi între 50 şi 249 precum şi cu o cifră de afaceri anuală nu mai mare de 50 milioane Euro (sau un capital social care nu trebuie să fie mai mare de 43 milioane Euro). Un alt factor important este acela că o întreprindere ce nu este IMM nu poate deĠine mai mult 25% din capitalul social (sau dreptul de vot) al unei întreprinderi considerată întreprindere mică sau mijlocie. Dacă se întâmplă acest lucru atunci acea întreprindere nu mai este considerată ca făcând parte din categoria IMM-urilor.