24 Theologica Tabor, nr. 2, februarie, 2017 Titulatura şi jurisdicţia Bisericii Ortodoxe din Transilvania între Revoluţia Paşoptistă şi Marea Unire MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN Introducere Î ntr-un număr precedent al Revistei Tabor am discutat un subiect deloc frecventat de istori- ografia românească, anume „Titulatura, jurisdicĠia şi ordinea în diptice a Eparhiei Ortodoxe a Transilvaniei şi a ierarhilor ei între păstorirea lui Dionisie Novacovici şi vicariatul lui Andrei Şaguna (1761-1848)” 1 . Am arătat atunci că terminologia denominaĠională, jurisdicĠia şi ordinea în diptice a Eparhiei Ortodoxe a Transilvaniei şi a ierarhilor ei în perioada temporală vizată au fost determinate de drept şi, de fapt, de autorităĠile civile centrale ale Imperiului austriac, respectiv de cele regionale ale Marelui Principat al Transilvaniei. Spre deosebire de jurisdicĠia eparhiei care a fost limitată în mod clar la graniĠele administrative ale Marelui Principat şi a cărei reşedinĠă a fost stabilită în cele din urmă în capitala acestuia, la Sibiu, titulatura şi or- dinea în diptice a episcopiei şi a ierarhilor ei au oscilat între nominalizarea oficială („Biserica schismatică”, termenul schismatic a fost apoi înlocuit prin ordinul împărătesc al lui Iosif al II-lea din 1781 cu cel de neunit, obştea ortodoxă primind numele de „Biserica grecească neu- nită” sau „Eparhia neunită a Ardealului” 2 ), impusă în mod arbitrar de autorităĠile statului prin raportare la Biserica Unită cu Roma sau Greco-catolică 3 şi cea tradiĠională autohtonă („Legea românească pravoslavnică” sau „Eparhia legii pravoslavnice neunite a Ardealului”), conservată de memoria bisericească, care reflecta identitatea ei eclesiologică şi de credinĠă. 1 „Titulatura, jurisdicĠia şi ordinea în diptice a Eparhiei Ortodoxe a Transilvaniei şi a ierarhilor ei între păstorirea lui Dionisie Novacovici şi vicariatul lui Andrei Şaguna (1761-1848)”, în Tabor - Revistă de cultură şi spiritualitate românească, Anul IX, Nr. 12, decembrie 2015, Cluj-Napoca, pp. 18-31. 2 MATHIAS BERNATH, Habsburgii şi începuturile formării naĠiunii române, traducere de Marionela Wolf, prefaĠă de Pompiliu Teodor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 256, nota 278. 3 Această denumire a fost introdusă pentru Bisericile Unite din Monarhia habsburgică în anul 1773 de către Maria Theresia în urma sinodului episcopilor catolici de rit bizantin desfăşurat la Viena în anul respectiv. JOHANN MARTE, VIOREL IONIğĂ, WOLFGANG NIKOLAUS RAPPERT, LAURA STANCIU, ERNST CHRISTOPH SUTTNER (ed), Unirea românilor transil- văneni cu Biserica Romei Vol. II: de la 1701 până în anul 1761, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2015, p. 23.