INVERSIUNEA AUXILIARULUI ˛N ISTROROMÂNĂ ‒ UN FENOMEN PĂSTRAT DIN ROM´NA VECHE ADINA DRAGOMIRESCU, ALEXANDRU NICOLAE Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan ‒ Al. Rosetti” al Academiei Române / Facultatea de Litere, Universitatea din București Abstract. In this paper we analyse the phenomenon of verb-auxiliary inversion in Old Romanian and Istro-Romanian (an eastern Romance variety, historically related to Romanian). In previous work, it has been shown that the V-Aux structures of Old Romanian are analysable as instances of V-to-C movement, and that this form of V-to-C represents a residual relaxed V2 grammar specific to old and medieval Romance. The V-Aux pattern was diachronically eliminated in the passage from Old to Modern Romanian, but has been preserved and is productive in (contemporary) Istro-Romanian. With respect to Istro-Romanian, we show that: (i) V-Aux should also be analysed as V-to-C movement, (ii) this form of V-to-C movement also instantiates a relaxed V2 grammar of the Romance type; (iii) language contact with Croatian (which also possesses V-Aux linearizations) has played an important role in the conservation of this archaic grammar. Keywords: auxiliary inversion, V2 grammar, Istro-Romanian, old Romanian 1. Introducere ˛n romna veche (~1500‒1780), nivelul de ridicare a verbului poate fi identificat prin inversiunea (i.e. encliza) auxiliarului (ordinea verb lexical‒auxiliar) și/sau prin encliza pronominală (Dragomirescu 2013, Zafiu 2014, Nicolae 2015, Hill și Alboiu 2016). Dar în timp ce inversiunea auxiliarului diagnostichează în mod neechivoc deplasarea V-la-C, encliza pronominală este compatibilă, în anumite contexte, și cu o gramatică V-la-I, indicnd ca activ un loc jos de cliticizare a cliticelor pronominale, i.e. marginea domeniului vP (Nicolae și Niculescu 2016; v. Benincà și Tortora 2010, Tortora 2014, pentru ipoteza cliticizării pronominale la marginea tuturor celor trei domenii propoziționale, CP, IP, vP n limbile romanice). În româna modernă standard, deplasarea V-la-C este condiționată de prezența trăsăturii [+ directiv], apărând, așadar, numai cu imperative (1a) și cu imprecații care conțin verbe la conjunctiv (1b) sau la condițional (1c). (1) a. citește-o!, spune-l! b. Ducă-se naibii! c. Arde-l-ar focul! ˛n schimb, n stadiile mai vechi ale romnei, deplasarea V-la-C era disponibilă într-o măsură mai mare (cu diferite forme, simple și compuse, ale indicativului (2)) și reprezenta o manifestare reziduală a sintaxei de tip V2, specifică tuturor limbilor romanice vechi (vezi Roberts 1993, Lemieux și Dupuis 1995, Ledgeway 2008, Wolfe 2015 pentru limbile romanice vechi; Nicolae 2015, Dragomirescu și Nicolae 2015 pentru romna veche). (2) a. și întreba cinre easte și ce fapt-au (CV.1563‒83: 17 v ) b. nici să văm mânca sătura-ne-văm, nici să nu văm mânca lipsi-ne-văm (CC 1 .1567: 195 v ) c. Temea-se se nu cumva cădemu în locul cela dinrainte (CV.1563‒83: 46 r ) d. cade-le-se să se facă călugări (Prav.1581: 207 r )