orizont 16 BIBLOS biblos E NEVOIE CA STATUL S~ SUS}IN~ FINANCIAR CULTURA? O asemenea întrebare na[te, la noi, ridic`ri din språncean`, ohtaturi, indign`ri ("cum po]i, dom'le, pentru ca s` întrebi a[a ceva?"…) [i alte reac]ii emo]ionale. Dar întrebarea este cu totul ra]ional`. {i nu trebuie pus` pentru a ob]ine un "da" scurt sau un "nu" categoric (c`ci a[a ceva nu se poate), ci pentru a dezvolta o anume argumenta]ie care s` ne conduc` spre ceva cu mai mult miez: de ce [i cum trebuie s` sus]in` statul cultura. {i cåt ne cost` asta, nu neap`rat în bani. {i nu neap`rat acum, ci în viitor. |ntrebarea e veche [i util`. A pus-o, printre al]ii, un mare profesor de economia culturii (o disciplin` care, din cåte [tiu, la noi nu se pred` pe la nici o universitate), pe numele s`u Victor Ginsburgh – autor, între altele, al unei lucr`ri de referin]`, Handbook of the Economics of Art and Culture (2 volume, în colaborare cu David Throsby, Elsevier, 2006-2012). Ginsburgh rezum` principalele motive pentru care, de mult` vreme, r`spunsul la aceast` întrebare este pozitiv. Pentru c` artele sunt un bun public. Pentru c` au efecte în sfera economic`, sus]inånd alte activit`]i (turism, restaurante, hoteluri etc.). Pentru c` sunt un merit good: "consumatorii neinforma]i nu sunt capabili s` le evalueze toate beneficiile". Pentru c` artele "trebuie f`cute accesibile [i consuma- torilor cu venituri mici". Pentru c` – asta mi se pare foarte interesant! – cultura "este transmis` copiilor în mod imperfect de c`tre p`rin]i" (a[adar, adaug eu, copiii au nevoie s` li se transmit` din alt` parte, de c`tre altcineva). {i, mai spune Victor Ginsburgh, exist` un lucru pe care chiar ar trebui s`-l studiem: "de ce sprijinul privat pentru cultur` [i art` e atåt de mare în SUA [i UK [i atåt de mic în celelalte ]`ri". {i – mai ales – exist` un lucru pe care chiar ar trebui s`-l facem: s`-i înv`]`m pe copii s` se bucure de cultur` [i arte; c`ci "asta va spori participarea la activit`]i culturale [i, cu timpul, va conduce c`tre un sprijin financiar public tot mai mic" (Victor A. Ginsburgh, The Economics of Art and Culture, in N. Smelser and P. Bal- tes, eds., International Encyclopedia of the Social and Behavioural Sciences, Amster- dam, Elsevier, 2001). Exist` [i sus]in`tori ai ideii c` statul nu trebuie s` sprijine financiar cultura. Mai ales în SUA. William Grampp, de exemplu (profesor de economie la University of Il- linois, adept al pie]elor nereglementate), afirma, într-o carte ap`rut` în 1989 (Pricing The Priceles. Art, Artists, and Economics, Basic Books), c` banii publici acorda]i culturii "nu renteaz`" [i, oricum, "nimeni nu dore[te de fapt un asemenea sprijin". Ideea era mai veche, cå]iva senatori americani au vrut s` desfiin]eze National Endowment for the Arts cånd a ajuns Ronald Reagan la putere, dar pre[edintele nu [i-a însu[it-o. Un asemenea punct de vedere radical este prezent [i la noi. Nu direct, nu printre intelectuali [i printre protagoni[tii cåmpului cultural, unde pare a exista un consens în leg`tur` cu necesitatea ca statul finan]eze cultura, ci în "spiritul public" (poate c` formula e cam preten]ioas`). La noi îns` opinia c` nu trebuie cheltui]i bani pentru cultur` nu decurge din vreun principiu sau din vreo teorie economic` (ca la Grampp), ci e contextual`, rezultat al unei "ecua]ii" ad-hoc. De-a lungul anilor, în presa cea de toate zilele au ap`rut destule p`reri care criticau unele cheltuieli pentru cultur`, uneori CÅT NE COST~ C~ NU CITIM MIRCEA VASILESCU f`cånd compara]ia cu alte priorit`]i ("mai bine construim spitale cu banii `[tia"; "mai bine prim`ria din ora[ul nostru asfalteaz` str`zile decåt s` finan]eze un festival de muzic` clasic`"; etc., etc.). De exemplu, într-o [tire ap`rut` recent pe Hotnews.ro se spune c` Monumentul Marii Uniri va costa 50 de milioane de lei [i, imediat, se adaug`: "Cu banii ace[tia s-ar putea face un parc, un pasaj, s-ar putea moderniza un bulevard, s-ar putea amenaja 100 de km de piste pentru biciclete, cump`ra autobuze noi, lucruri de care chiar avem nevoie" (sublinierea mea). De art`, a[adar, "nu avem nevoie" ([i nu discut aici calitatea artistic` a monumentului, ci ideea de principiu). Presupozi]ia unei astfel de atitudini este c` artele sunt un lux, noi trebuie s` ne asigur`m mai întåi mijloacele de subzisten]`, necesit`]ile primare, [i abia dup` aceea, eventual, s` ne ocup`m de cultur`. Pe Facebook (aceast` poian` a lui Iocan postindustrial`, postmodern`, post-adev`r [i post-etcetera) e plin de asemenea opinii, pentru cine are r`bdare s` le caute. De pild`, cånd s-a încercat subscrip]ia public` pentru cump`rarea de c`tre stat a Cumin]eniei p`måntului cu 11 milioane de euro, au existat foarte multe ecouri negative, în care motiva]ia cea mea frecvent` era "cu banii `[tia, Statul ar putea face ceva util" (plus, eventual, justificarea: "mai e [i uråt`"). Nu le pot cita aici, ar lua prea mult spa]iu, a[a c` trec la un exemplu din publicistic`. Lucian Mîndru]` – un jurnalist care, acum cå]iva ani, a înfiin]at, pe banii lui, o bibliotec` în satul bunicilor, [i dup` un timp a închis-o din lips` de cititori – a scris la un moment dat în Dilema veche un articol care a enervat mult` lume: "Scrisoare deschis` c`tre creatorii de art` uråt`". Ideea principal` este c` statul n-ar trebui s` subven]ioneze orice crea]ie artistic`, pentru c` "nu exist` artist dac` nu exist` client". Discu]ia se poart`, a[adar, în termeni de pia]` liber`. "Artistul e un prestator de servicii care ]in de pl`cerea noastr`, nu de a lui! Ne gådil` în mod pl`cut urechea, îl pl`tim. Nu ne place, nu putem fi for]a]i. Taxa pe art` nu poate fi o tax` de protec]ie: nu poate exista o indemniza]ie pentru a îngrozi, dezgusta, plictisi [i scoate din s`rite – în numele artei!". Lucian Mîndru]` [tie, cu siguran]`, c` opere precum Metamorfoza lui Kafka ori Strig`tul lui Munch nu "gådil` urechea în mod pl`cut", ci mai degrab` îngrozesc, nelini[tesc, stårnesc întreb`ri grave. Sau îi plictisesc pe cei care nu [tiu ce s` în]eleag` din ele. Dar Kafka se vinde bine în toat` lumea, iar Strig`tul valoreaz` milioane. Doar c`, în acest articol, autorul a vrut s` fie provocator. {i a reu[it. Exist`, în spatele acestei opinii, un amestec de ultra-liberalism economic [i plasare radical` de partea "democratiz`rii gustului": ca [i presa ori televiziunile, artistul trebuie s` "fac` rating" ca s` poat` supravie]ui. Dac` nu, nu. Am dat exemplul acestui articol pentru c`, în lipsa unor c`r]i precum cea a lui Grampp sau a unor studii ceva mai substan]iale despre rela]ia dintre arte [i bani (nimeni nu pare s` aib` timp în Romånia pentru a[a ceva), a generat ecouri foarte emo]ionale, care ar merita un studiu de caz în sine. Nu e locul aici. Dar putem constata c` "avem [i noi fali]ii no[tri". Totu[i, chestiunea "rentabilit`]ii" în cultur` [i art` se pune [i în Europa, în studii academice serioase (chiar dac` nu în termenii radicali ai lui Grampp): cum se m`soar` eficien]a banilor investi]i de stat în cultur`? R`spunsul e complicat [i nuan]at. {i nu anuleaz` legitimitatea întreb`rii. Cum se poate evalua, de exemplu, eficien]a unei biblioteci publice dintr-un ora[ de provincie mijlociu (din Europa, nu conteaz` din ce ]ar`), care are o infrastructur` cultural` mai degrab` modest`, iar biblioteca e printre pu]inele institu]ii culturale ale ora[ului, poate chiar singura? Dup` num`rul de cititori? {i dac` nu iese bine, ce-i de f`cut? Se poate desfiin]a o bibliotec` public` invocånd motive de "lips` de eficien]`"? Da. S-au v`zut cazuri. Dar asta nu a rezolvat nimic – decåt, eventual, ni[te economii (prea pu]in semnificative) la bugetul public. Iar banii economisi]i s-au dus pe "consumabile". C`ci, din perspectiva patrimoniului cultu- ral [i al importan]ei sale, toate sunt – pe termen mai scurt sau mai lung – "consumabile": asfaltul, canalizarea, autobuzele, lumini]ele de Cr`ciun plasate de prim`rii pe stålpi ca s` bucure lumea [i altele asemenea. |n Romånia, guvernul sprijin` financiar cultura cu mai pu]in de 1% din PIB pe an (între 0,1 [i 0,6). Spre compara]ie, alte ]`ri europene sunt aproape de noi (Irlanda – 0,6%, Marea Britanie, Grecia [i Italia – 0,7%), altele sunt cu mult peste (Ungaria – 2,1%, Estonia – 2%). De mul]i ani, predomin` percep]ia c` statul nu aloc` suficien]i bani pentru cultur`. Sub toate guvernele, într-un fel sau altul, acestei obiec]ii i se r`spunde cu "]ara e s`rac`, nu ne permitem mai mult". S` fie vorba doar despre bani? Nicidecum. DE CE CARTEA NU-I CA BEREA? MIC STUDIU DE CAZ Pia]a c`r]ii din Romånia este estimat` la aproximativ 60 de milioane de euro. Estimat`. Adic` nu se [tie exact cåt valoreaz` – a[a cum, bun`oar`, [tim exact cåt e pia]a berii sau a vinului sau a mezelurilor. La carte, avem doar estim`ri. {tiu, compar necomparabilul, dar o fac inten]ionat [i demonstrativ: de ce cartea nu-i ca berea? |ntre altele, pentru c` berarii au o asocia]ie patronal` care func]ioneaz`, adun` date [i cifre [i le dau publicit`]ii. Asocia]ia lor patronal` face studii de pia]` [i afl` cå]i beau bere, în ce împrejur`ri, cum, dac` o cump`r` de la supermarket sau de la "nonstop" etc. Editorii au vreo [ase asocia]ii de profil, care fac [i ele ce pot, dar nu reu[esc s` adune la un loc ni[te cifre clare. N-au bani s` comande costisitoare studii de pia]` ori sondaje despre cine cump`r` c`r]i [i cine cite[te, cum fac asocia]iile de editori din alte ]`ri. Exist` totu[i o important` asem`nare între carte [i bere: [i una, [i cealalt` sunt produse exclusiv de industrii private, f`r` participarea ori sus]inerea statului. Editurile au fost printre primele entit`]i private, înc` din 1990. Au spus-o diver[i editori: cartea a intrat în economia de pia]` în 1990, cånd industria, agricultura [i comer]ul erau înc` de stat ([i aveau s` r`mån` a[a ani buni). Dar asta nu înseamn` c` statul nu trebuie s` aib` nici un rol în domeniul editorial. Care ar putea fi acesta? Nu unul financiar. Sau nu în primul rånd. Statul doarme lini[tit cu ideea c` sus]ine financiar cultura scris`. |n principiu, a[a este. AFCN acord` în fiecare an subven]ii pentru editarea de c`r]i. |n ciuda unor imperfec]iuni, programul în ansamblu func]ioneaz` [i e util. Reducerea TVA pentru c`r]i la 5% acum doi ani a fost privit` ca o mare victorie. Acum exist` voci care cer TVA zero pentru carte, ca-n Marea Britanie. N-ar fi r`u, dar nici n-ar rezolva mare lucru. Ar mai sc`dea, probabil, pre]ul c`r]ilor, ceea ce – teoretic – ar trebui s` încurajeze mai mul]i oameni s` cumpere c`r]i. Dar c`r]ile sunt relativ ieftine în Romånia: pre]ul mediu pe exemplar (conform Asocia]iei Editorilor din Romånia) este de 5 euro. {tiu, cånd vine vorba despre pre], se invoc` puterea slab` de cump`rare a cet`]eanului romån. E o discu]ie mai complicat`, a[a c` prefer s` r`mån la o compara]ie empiric` [i simpl`: cu 5 euro po]i bea o bere cu un prieten, vara, la o teras`. (Dac` terasa e la Mamaia, î]i trebuie banii pe cel pu]in dou` c`r]i). Chiar dac` se ieftinesc c`r]ile cu – s` zicem – 50 de cen]i pe exemplar, vånz`rile nu vor exploda. |n Romånia mai exist` vreo 270 de libr`rii (cam jum`tate din cåte erau în anii '90), majoritatea aflate în ora[ele mari. Principalele lan]uri de libr`rii (Humanitas, C`rture[ti) s-au dezvoltat încet [i prudent, iar vechea re]ea de libr`rii de stat, dup` ce s-a privatizat "pe jude]e" (proast` idee: ce-are cartea cu grani]ele administrative ale jude]ului?), s-a tot mic[orat. |n mediul ru- ral (unde tr`iesc vreo 40 % dintre concet`]enii no[tri) nu exist` libr`rii, nici chio[curi de ziare. Nici în majoritatea ora[elor mici. Sigur, exist` libr`rii online, dar dac` le spui asta eventualilor cititori de la ]ar` sau din ora[ele mici, nu faci decåt s` reiei vorba spus`, pare-se, de împ`r`teasa Austriei despre ]`ranii r`scula]i: "dac` n-au påine, s` m`nånce cozonac". Din diverse motive (practice, logistice, dar [i de mentalitate), comer]ul online,