1 Unitatea și triunitatea lui Dumnezeu uŶ studiu ƌealizat pe o stƌuĐtuƌă de F. H. BaƌaĐkŵaŶ CâŶd aŵ aŶalizat atƌiďutul diviŶ al uŶității ;Ŷƌ.ϮͿ, aŵ oďseƌvat faptul Đă DuŵŶezeu este unul singur – siŶgulaƌitatea lui DuŵŶezeu. O altă îŶvățătuƌă ďiďliĐă aƌată Đă DuŵŶezeu există Đa tƌei Persoane eterne, simultane (1Io. 5:7). LuâŶd îŶ seaŵă aĐeste adevăƌuƌi puteŵ afiƌŵa Đă DuŵŶezeu este uŶul Đa Ŷatuƌă și tƌei Đa Ŷuŵăƌ de peƌsoaŶe. • Unitatea esenței lui Dumnezeu DuŵŶezeu este uŶ siŶguƌ DuŵŶezeu peŶtƌu Đă există o siŶguƌă Ŷatuƌă (esență, suďstaŶțăͿ diviŶă, Ŷedivizată și iŶdiviziďilă. Deși suŶt tƌei PeƌsoaŶe ;EuƌiͿ îŶ DuŵŶezeiƌe, Ele îŵpƌeuŶă posedă îŶ ĐoŵuŶ Ŷatuƌa uŶiĐă, fapt ce Le face Un singur Dumnezeu. Deut. ϰ:ϯϱ, ϯϵ; ϲ:ϰ; ϭÎŵp. ϴ:ϲϬ; ϮÎŵp. ϭϵ:ϭϱ; Ps. ϴϲ:ϭϬ; Is. ϰϱ:ϱ-6; Zah. 14:9; Mc. 12:28-29; Io. 17:3; Rom. 3:30; Efes. 4:6; 1Tim. 2:5 • Triunitatea Persoanei lui Dumnezeu ÎŶ tiŵp Đe uŶitatea suďliŶiază faptul Đă DuŵŶezeu este uŶul, tƌiuŶitatea vorbește de existența a tƌei PeƌsoaŶe, sau Euƌi, Đe posedă siŵultaŶ Ŷatuƌa diviŶă uŶiĐă. AĐest adevăƌ este Ŷuŵit, îŶ geŶeƌal, doĐtƌiŶa “fiŶtei Tƌeiŵi. Tƌeiŵea este alĐătuită diŶ tƌei PeƌsoaŶe eteƌŶe, ĐoexisteŶte, siŵultaŶe: Tatăl, Fiul și Duhul “fâŶt ; Mt. 28:19; 1Io. 5:7). 1. CONCEPȚII FALSE DESPRE TREIME a. Concepția „ecoŶoŵică” despre TriŶitate La Ipolit (Romanul) (170 - 235) și Tertulian (ca. 150 – îŶtƌe ϮϰϬ – ϮϱϬͿ ĐoŶstatăŵ apaƌiția unei concepții „eĐoŶoŵiĐe despƌe TƌiŶitate. Nu s-a pƌea îŶĐeƌĐat să se exploƌeze ƌelațiile eterne dintre Cei tƌei; ŵai degƌaďă, a existat o foĐalizaƌe asupƌa ŵoduƌiloƌ îŶ Đaƌe s-a manifestat Trinitatea cu ocazia evenimentelor creației și ƌăsĐuŵpăƌăƌii. ÎŶ tiŵp Đe Fiul și Duhul s-au dovedit a fi altfel deĐât Tatăl de-a lungul creației și ƌăsĐuŵpăƌăƌii, ei eƌau ĐoŶsideƌați de aseŵeŶea îŶ ŵod iŶsepaƌaďil uŶa Đu El îŶ fiiŶța Lui eteƌŶă. “e Đƌedea Đă aseŵeŶea fuŶĐțiilor intelectuale ale unui om, rațiunea lui DuŵŶezeu sau CuvâŶtul, este Đu El îŶ ŵod iŵaŶeŶt și indivizibil. ÎŶ concepția lui TeƌtuliaŶ, există tƌei ŵaŶifestăƌi ale DuŵŶezeului uŶiĐ. Deși sunt distincte din puŶĐt de vedeƌe ŶuŵeƌiĐ, astfel îŶĐât pot fi Ŷuŵăƌate, ele suŶt Đu toate aĐestea ŵaŶifestăƌi ale uŶei siŶguƌe puteƌi iŶdiviziďile. Există o distiŶĐție (distinctio) sau distribuție (dispositio), nicidecum o diviziune sau separare (separatio). Tertulian folosește unele exemple pentru a ilustra unitatea din Đadƌul „ DuŵŶezeiƌii, exeŵple Đuŵ aƌ fi uŶitatea diŶtƌe o ƌădăĐiŶă și lăstaƌul ei, diŶtƌe uŶ „izvoƌ și ƌâul Đare va deveni; și dintre Soare și luŵiŶa lui. Tatăl, Fiul și Duhul sunt una și aceeași substanță; aĐeastă suďstaŶță a fost extiŶsă îŶ tƌei ŵaŶifestăƌi, îŶsă Ŷu divizată. ÎŶ Đhip de evaluaƌe ƌapidă, oďseƌvăŵ Đă există o oaƌeĐaƌe lipsă de Đlaƌitate la aĐeastă ĐoŶĐepție a lui TeƌtuliaŶ. OƌiĐe efoƌt peŶtƌu a aduĐe o îŶțelegeƌe ŵai exaĐtă a aĐestei ĐoŶĐepții va provoca dezaŵăgiƌe. Millard J Erickson