373 DETECȚIA NOILOR PARADIGME ALE CIVILIZAȚIEI DACICE Cătălin Borangic* * Asociația Culturală "Enciclopedia Dacica", Alba Iulia; borangic@enciclopedia-dacica.ro Abstract. This article draws attention to the impact of some artefacts harvested or just discov- ered by metal detectors on historical paradigms, using for this purpose a micro-case study on the subject of the sica type daggers, weapons specific to the aristocracy of the Dacian kingdom. Keywords: poaching, dacians, sica dagger. Braconajul arheologic din România are, din păcate, propria sa literatură de spe- cialitate, atât în ceea ce privește latura juridică, implicând aici numeroase anchete pena- le, cât și în cea privitoare la informația istorică pe care, ne place sau nu, artefactele pre- levate, sustrase, comercializate, donate sau recuperate o conțin. Nu este momentul acum pentru o istorie a fenomenului pe teritoriul românesc, deși ea are suficientă substanță, dar se cuvine specificat că detecțiile de metale, princi- pala, dacă nu singurul mod prin care siturile arheologice au fost jefuite sistematic, au debutat în primii ani ai ultimului deceniu din secolul XX. Practicat discret, fiind și o metodă nouă la acea vreme, de regulă implicând cunoscători ai siturilor și ai zonelor cu potențial arheologic, acest tip de braconaj a atras la un moment dat atenția organelor de urmărire penală și ulterior și a arheologilor. Despre acest subiect, dezbătut parțial acum ceva vreme într-un alt articol, afir- mam că “anii 1995-2005 au fost, fără îndoială, dominaţi de acţiunea distructivă a feno- menului braconajului arheologic, epicentrul acestuia fiind axat pe zona cetăţilor da- cice din Munţii Orăştiei, unde, în condiţiile unui no man's land, grupările rivale de detectorişti au identificat zeci de contexte purtătoare de artefacte din aur, argint, bronz şi fier, ironie a sorţii, majoritatea lor unicate sau rarităţi. Un calcul simplu ne arată că din siturile arheologice ale României s-au sustras în perioada precizată, în arte- facte arheologice, respectiv bunuri de patrimoniu cultural, undeva peste 100 de kg de aur, peste 250 de kg de argint şi tone de piese din bronz şi fier, fiind capabili să reia oricând această ocupaţie, dacă nu cumva nu au făcut-o deja. Prejudiciul ştiinţific şi material creat prin activităţile lor este, şi el, departe de a fi recuperat, fie şi sub for- ma minimală, financiară, ca să nu mai insistăm asupra pierderilor ireparabile produ- se pentru interpretarea semnificaţiei istorice, urmare a decontextualizării artefactelor braconate. Urmele trecerii detectoriștilor prin siturile arheologice se păstrează încă