Fluxurile financiare intre sectoarele institutionale ale economiei nationale Ideea fluxului circular in teoria economica porneste de la ipoteza unui circuit inchis in sensul ca, pentru fiecare agent economic, marimea fluxurilor intrate este egala cu marimea fluxurilor iesite. Elementele care definesc circuitul economic sunt: activitatile economice, subiectii economici, tranzactiile si obiectul acestora. Activitatiile constituie cauza tranzactiilor economice si se refera la totalitatea operatiilor care urmaresc direct sau indirect satisfacerea trebuintelor umane cu bunuri materiale si servicii. In ansamblu, ele sunt extrem de numeroase si de diverse, dar pot fi reduse la trei mari categorii de operatiuni economice si anume: a) Operatiuni cu bunuri materiale si servicii, care se refera la productia, circulatia si utilizarea bunurilor pentru consumurile intermediare si consumul final, exporturile si importurile, consumul sau deprecierea capitalului fix, achizitiile nete de terenuri si active incorporale,etc. b) Operatiuni de repartitie, prin care se efectueaza formarea si redistribuirea veniturilor: operatiuni de repartitie privind procesul de productie si circulatie a bunurilor (plata salariilor, impozite directe si indirecte, contributiile sociale, subventii de exploatare si pe produs); formarea veniturilor din titluri de proprietate (dobanzi, rente, chirii, dividente); formarea veniturilor de transfer prin administratiile publice (pensii, ajutoare, burse) etc. c) Operatiuni financiare, care se refera la fluxurile si variatiile de creante si datorii intre agentii sau subiectii economici participanti la viata economica. Unii din participanti au resurse de finantare care exced la un moment dat nevoile lor; ele dispun ca urmare, de mijloace de plata, plasate sub forma de depozite la termen sau transferabile la vedere (in moneda nationala si in moneda straina) rezerve tehnice de asigurare etc. Alti agenti economici au insa nevoi de finantare mai mari decat resursele proprii disponibile: in masura in care isi gasesc creditori, acestia se indatoreaza si devin debitori, sub forma imprumuturilor pe termen scurt si lung, obligatiunilor emise etc. Operatiuniile financiare constituie contrapartida celei mai mari parti a operatiunilor cu bunuri si a celor de repartitie, care de regula presupun prezenta monedei si a creditului. Subiectii tranzactiilor economice sunt agentii economici analizati in paragraful precedent: gospodariile sau menajele, intreprinderile sau firmele, institutiile financiar-bancare, administratiile publice, administratiile private, strainatatea sau restul lumii.