ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 5/2007 CENTRU ŞI PERIFERIE – CENTER AND PERIPHERY – CENTRE ET PERIPHERIE __________________________________________________________________________________ 69 CĂTĂLIN CONSTANTINESCU Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi Relativismul cultural în studiile literare comparate. Deschiderea spre Celălalt şi spre Periferie Marcînd aproape decisiv antropologia şi studiile culturale comparate, „relativismul cultural” este un concept amplu dezbătut şi supus permanent (re)definirii. De aceea, am fost tentaĠi (încă o dată) să analizăm modalitatea în care acest principiu a fost asimilat de teoria comparatismului şi măsura în care este o perspectivă obligatorie. După Robert D. Edgerton 1 , conceptul de relativism cultural este unul dintre principiile cele mai „venerabile” şi mai valoroase. Conform acestui principiu, în cercetarea antropologică nu există un standard universal valid prin intermediul căruia să poată fi analizate credinĠele tradiĠionale sau practicile altor culturi; acestea pot fi evaluate numai în contextul în care apar şi se manifestă. Această axiomă, totuşi, nu îşi are originea în antropologie, chiar dacă a fost promovată de un antropolog de talia lui Franz Boas. Se poate afirma că variante de relativism cultural putem întîlni chiar şi la Rousseau, Montaigne, Hume sau Herodot 2 . Prima formulare a principiului a aparĠinut sociologului american William Graham Sumner, în 1906. Apoi, în anii ’20 şi ’30 ai secolului trecut, relativismul a căpătat importanĠă fundamentală datorită eforturilor întreprinse de Ruth Benedict, Margaret Mead şi Melville Herskovits, dominînd discursul antropologilor pînă prin anii ’50, cînd a survenit o modificare de perspectivă şi relativismul cultural a fost supus reevaluării (Alfred Kroeber, Ralph Linton, Robert Redfield, Eliseo Vivas, Clyde Klukhohn). Adversarii relativismului susĠineau că relativismul este un „nonsens sentimental” şi că societăĠile primitive vor renunĠa la practicile tradiĠionale atunci cînd guvernările coloniale îşi vor demonstra superioritatea (George Peter Murdock) 3 . De asemenea, demnă de reĠinut este deplasarea accentului dinspre un relativism „etic”, „evaluativ”, aplecat asupra diferenĠelor culturale, înspre o antropologie „aplicată”, preocupată de similitudini culturale şi valori universale 4 . În pofida disputelor pe marginea validităĠii relativismului cultural, se poate decela un consens în ceea ce priveşte refuzul ideii că societăĠile civilizate sînt superioare etic celor primitive, antropologii insistînd chiar asupra faptului că termenii „civilizat” şi „primitiv” nu sînt deloc adecvaĠi. 1 Robert D. Edgerton, Maladaptation: A Challenge to Relativism, în E.L. Cerroni-Long, ed., Anthropological Theory in North America, Bergin & Garvey, Westport, Connecticut and London, 1999, p. 55. 2 Idem, p. 55. 3 Apud Edgerton, ed. cit., p. 56. 4 Eric Wolf, Anthropology, Prentice Hall, Englewood Cliffs, NJ, 1964, p. 20, apud Fridolf Allan Hansen, Meaning in Culture, Routledge, London & New York, 2004 (prima ediĠie 1975).