ACTA IASSYENSIA COMPARATIONIS, 8/2010 ALTE LUMI / OTHER WORLDS / AUTRES MONDES ________________________________________________________________________________ 89 CĂTĂLIN CONSTANTINESCU Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi Perspective modale în dezbaterea lumi posibile vs. lumi ficţionale Modal Perspectives in Possible Worlds vs. Fictional Worlds Debate Keywords: modality; possible worlds; fictional worlds; ersatz worlds; narrative; pluriverse Abstract: Our study examines the dominant and the most relevant models involved in the Possible Worlds Theory (PWT) debate: modal realism, modal fictionalism and ersatzism. Our primary aim is to distinguish and clarify the implied terminology – one frequently used in the field of literary theory to classify and describe the features of fiction. We also intend to underline the importance of PWT as well as the necessity to appeal to it when testing the limits of fictionality. Last but not least, approaching fiction from the vantage point of PWT may prove, as we shall try to demonstrate, a highly ingenious and fruitful method. Contrariaţi, seduşi şi fascinaţi de complexitatea situaţiilor, a personajelor, a lumilor imaginate de Miguel de Cervantes (Don Quijote), Jorge Luis Borges (Aleph) şi Kurt Vonnegut (Sirenele de pe Titan) – trei exemple de autori aflaţi pe o listă recentă de (re)lecturi – ne-am pus, prudent şi prospectiv, întrebarea dacă nu cumva este abuzivă utilizarea termenului „lumi posibile” pentru orice tip de naraţiune care speculează într-o asemenea manieră cu privire la posibilitatea construirii unei „alte lumi” mereu aflate în contact mediat – sau nemediat – cu „lumea actuală”. În numeroase interpretări ale unor texte ca cele enumerate anterior întîlnim referiri la teoria lumilor posibile, dar ne nemulţumeşte vădit utilizarea ambiguă şi denaturată a sintagmei „lumi posibile” măcar din cauză că lipsesc delimitările specifice sau sînt concatenate accepţiile diferite, din perspective filosofice diferite ale termenilor „lume posibilă” sau „lume ficţională”. De aceea, în rîndurile de faţă am încercat să urmărim analizînd variantele alternative din interiorul ei (realismul modal, ficţionalismul modal şi „ersatzismul”), în ce măsură dezbaterea privitoare la teoria lumilor posibile şi lumile ficţionale mai este relevantă în înţelegerea universului ficţional şi a reliefării specificului textului literar. Demers dacă nu dificil, măcar provocator căci, aşa cum sugerează Umberto Eco (Şase plimbări prin pădurea narativă), pînă şi lumea cea mai imposibilă (aşa cum ne apar de multe ori lumile imaginate) trebuie să aibă ca fundament ceea ce e posibil în lumea reală. Nu de puţine ori întîlnim în literatură obiecte contradictorii ( Aleph al lui Borges este un caz ilustru). Iar obiectele contradictorii şi statutul lor sînt foarte adecvat descrise de Toma Pavel: „Prezenţa contradicţiilor ne împiedică în mod efectiv să considerăm lumile ficţionale drept veritabile lumi posibile şi să reducem teoria ficţiunii la o teorie kripkeană a modalităţii. Nu e mai puţin adevărat că obiectele contradictorii nu sînt o dovadă suficientă împotriva noţiunii de lume: nimic nu împiedică teoria ficţiunii să vorbească; aşa cum fac filosofii, despre lumi imposibile sau eratice” 1 . 1 Toma Pavel, Lumi ficţionale, traducere de Maria Mociorniţă, prefaţă de Paul Cornea, Bucureşti, Editura Minerva, 1992, p. 80.