Intertext și metateatru: Cehov et alii O poetică a intertextului. Cehov – Beckett, via Vișniec 174 Anton Pavlovici Cehov și Matei Vișniec par să aibă mai multe de împărțit decât o simplă coincidență biografcă – aceeași zi de naștere, 29 ianuarie, pe stil nou. Vișniec însuși nu lasă neobservată legătura. Dovadă, „Scrisoarea către Cehov” care-i prefațează unul dintre volume, Mașinăria Cehov. Nina sau despre fragilitatea pescă- rușilor împăiați (2008). „Maestrul” s-a lăsat câtăva vreme disputat între „un mare medic” și un „mare bolnav”, până i-a dat câștig de cauză celui din urmă și s-a retras din scenă. După un secol de ab- sență, Vișniec îl recheamă la rampă și-i amestecă vorbele și tăcerile cu cele ale personajelor. Vișniec deschide granițele dramaturgiei confratelui, iar personajele ultimului trec nestânjenite dintr-o piesă în alta, pomenindu-se că locuiesc în același text, Mașinăria Cehov, confecționat de Vișniec din materiale cehoviene luate cu împru- mut. Unul în care f ăpturile fcționale ale scriitorului rus dau ochi în ochi cu acesta și îi adnotează din mers biografa. Grijulii sau doar familiare, ele nu șovăie să-i facă program: „mai aveți și dum- neavoastră vreo câteva zile de trăit și vă dați jos din pat imediat ce ațipesc”, se caină a reproș către Anton Pavlovici bătrâna bonă Anfsa, detașată temporar, în interesul literaturii, din Trei surori în Mașinăria 175 lui Vișniec. Ultima, un fel de cub Rubik din frânturi de teatru cehovian. Maestrul își lasă personajele să-și vadă de ale lor 174 Acest subcapitol este o variantă revizuită și adăugită a unui articol publicat în numărul din aprilie 2016 al revistei Ateneu. 175 Matei Vișniec, „Mașinăria Cehov”, în Mașinăria Cehov. Nina sau despre fragilitatea pescărușilor împăiați, București, Humanitas, 2008.