Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, t. LII, 2015, p. 397–407 ALEXANDRA TOADER * O „ANATOMIE” A MANIFESTELOR ANTICOMUNISTE DIN ANII ’40−’50 Ne propunem să analizăm subiectul manifestelor anticomuniste care au circulat pe teritoriul României după cel de-al Doilea Război Mondial, până la începutul anilor ’50. Tema este una dificil de abordat, mai ales pentru că existenţa unor texte îndreptate împotriva liderilor comunişti ai epocii demontează paradigma totalitară şi demonstrează inexistenţa unui regim monolitic; aşadar, opusul a ceea ce propovăduia propaganda vremii. Pe de altă parte, numărul mare, tipologia lor şi varietatea mesajelor transmise îngreunează demersul de faţă. Cu atât mai mult cu cât majoritatea studiilor care abordează formele de rezistență anticomunistă au în centrul atenției doar grupuri contes - tatare coagulate, acțiunile singulare fiind tratate tangențial 1 . Dată fiind multitudinea formelor îmbrăcate de astfel de texte, am ales să tratăm doar problematica anumitor tipuri de manifeste: cele îndreptate împotriva persona - lităţilor comuniste marcante şi cele care satirizează politica promovată de reprezentanţii puterii. Ne-au atras atenţia, în primul rând, prin caracterul lor pamfletar. Mai mult, o parte dintre ele, redactate într-o formă versificată, amintesc de remarca sarcastică a lui Gheorghiu-Dej, dintr-o şedinţă a Biroului Politic al CC al PMR, şi anume că „românul s-a născut poet” 2 . Finalmente, astfel de acțiuni, îndreptate împotriva regimului și repre- zentaților săi, sunt specifice pentru întreaga perioadă comunistă. A variat numai numărul acestora, în anumite interval de timp. Pornind de la obiectivele cercetării de față, se impun câteva precizări. Înainte de toate, am luat în calcul doar manifestele difuzate de grupuri neorganizate, punând accent, în speță, pe cazurile individuale. Din acest motiv, ele nu erau răspândite într-un număr foarte mare, ci atrag atenţia mai degrabă prin natura criticilor, prin modul în care erau caracterizaţi liderii comunişti ai vremii sau prin maniera în care erau calificate politicile totalitare. Ca exemplu al incidenței unor astfel de acțiuni, într-un document referitor la atmosfera din țară, din februarie 1949, se preciza că în acea lună fuseseră identificate manifeste și inscripții în 17 județe, îndeosebi în cele din Muntenia și * Cercetător științific, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi. 1 L’autre communisme en Roumanie. Résist ance populaire et maquis, 1945−1965, préface de Catherine Durandin, Paris, L’Harmattan, 2001; Cristina Petrescu, From Robin Hood to Don Quixote. Resistance and Dissident in Communist Romania, București, Editura Enciclopedică, 2013; Camelia Ivan Duică, Rezistența anticomunistă din Maramureș. Gruparea Popșa, București, Institutul Național pentru Studiul Totalitaris- mului, 2005; Viorel Rus, Rezistența anticomunistă din județul Bistrița-Năsăud, 1945−1989, Bistrița, Editura Ion Cutova, 2005; Iuliu Crăcană, Mișcarea de rezistență anticomunistă din România, 1944−1962, București, Kullusys, 2003. 2 ANIC, fond CC al PCR − Secția Cancelarie, dosar nr. 52/1961, f. 31.