Ioan POPA-BOTA 299 Manifestarea Valorilor şi a Cunoştinţelor Religioase în Propriile Atitudini şi Comportamente: Direcţii Orientative de Praxis Misionar-Educaţional în Predarea Religiei pentru Gimnaziu The manifestation of values and religious knowledge in the own attitudes and behaviours: orientative directions of missionar-educational praxis in the process of teaching religion for gymnasium Ioan POPA-BOTA "Babeş-Bolyai" University, Cluj-Napoca, Romania Abstract. Late childhood or adolescency represents a difficult age both for the educated one, the pupil, as for the one who educates. Therefore, from the point of view of phsychical evolution, this interval of "pre-adolescency" it is also called "theage of the unquiets of the puberty." This work follows to offer a few orientative direction of missionar-educational praxis in what concerns the teaching of religion in gymnasium classes, following the education of publis according to the 3 rd competence proposed by the curricula of religion for the 5 th to 8 th years of study, namely "the manifestation of the values and religious knowledge in the own attitudes and behaviour." Keywords: religious education, values, knowledge, assumation, behaviour, attitudes. Introducere Copilăria târzie (10-13 ani), vârsta gimnaziului, este încadrată de psihologul Lawrence Kohlberg în nivelul moralităţii convenţionale cu cele două stadii ale sale: stadiul moralităţii bunelor relaţii (conformarea morală a copilului este percepută ca modalitate de optimizare a interacţiunilor sociale cu persoanele din grupul din care acesta face parte) şi stadiul moralităţii legii şi ordinii (conştientizarea deplină de către copil a realităţii că normele şi regulile morale nu acţionează restrictiv doar în ceea ce priveşte propria persoană ci acestea sunt impuse şi celorlalţi. Majoritatea lucrărilor de specialitate subliniază intensele transformări şi schimbări ce au loc pe plan fizic, psihic şi sociomoral. „Prima etapă a alunecării spre adolescenţă poate fi situată în jurul vârstei de 11 ani, atât pentru motivul că atunci se declanşează anumite transformări intelectuale şi fizice, cât şi pentru aceea că atunci ies la lumină o anumită nelinişte şi o anumită agitaţie” 1 . Maurice Debesse afirmă că e o perioadă a neliniştilor atât pentru copil cât şi pentru educator. Pentru primul „neliniştea apare ca un răsunet al transformărilor organice asupra vieţii sale mintale” 2 ; la educator, sentimentul respectiv provine din pericolele pe care le percepe „în mod justificat sau nu, în jurul elevului său” şi din complexitate şi noile responsabilităţi privind „misiunea” sa. Astfel, nevoia de relaţii interpersonale şi de grup alternează cu individualismul, noul egocentrism, tendinţa de izolare, de interiorizare, de refugiu în sine. Intensitatea şi ritmul schimbărilor ce se produc, consecinţele acestora în plan psihocomportamental variază de la o persoană la alta, fiind dependente, de asemenea, şi de condiţiile de mediu şi activitate. Tot acum are loc o intensificare a 1 Paul Osterrieth, Introducere în psihologia copilului, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1976, p. 138. 2 Maurice Debesse, Etapele educaţiei, București,Ed. Didactică și Pedagogică, 1981, p. 82.