„Anuarul Institutului de Istorie «G. Bariţiu». Series Historica”, Supliment LVIII, 2019, Cultură scrisă și civilizație în Transilvania secolelor XIII-XIX, p. 183-189. CONTEXTUL ȘI CRONOLOGIA SCHIMBĂRII SIGILIULUI CONVENTUAL AL ABAȚIEI BENEDICTINE DE LA CLUJ-MĂNĂȘTUR LA FINELE SECOLULUI AL XIV-LEA Alexandru Ștefan * Abstract: The present paper wishes to establish the chronologic and explanatory coordinates regarding the change of the first round seal belonging to the convent of Cluj- Mănăștur with one of a similar shape yet minimal differences, a procedure which took part during the year 1383. Determined by the discovery of several documentary falsification practices, the seal replacement took place fairly quickly, within only three and a half months, so that the activity of this place of authentication could be resumed with celerity. Starting from several original charters, kept in the collections of the national archives of Romania and Hungary, the present study marks therefore the temporal circumstances that determined this change, as well as the basis for the compositional structuring of the new conventual seal. Keywords: seals; place of authentication; diplomatic praxis; charters; medieval forgery; Transylvania Instituție specifică sistemului juridic medieval maghiar, cu activități scripturale în sfera dreptului privat și participare activă în cadrul unor proceduri ale dreptului public 1 , locul de adeverire de la Cluj-Mănăștur a funcționat în ambianța unei mănăstiri benedictine ce fusese fondată în a doua jumătate a secolului al XI-lea, cel mai probabil la inițiativa regelui Ladislau I (1077-1095), prefigurând, în mod firesc, cristalizarea instituțională a episcopiei de rit latin din Transilvania 2 . Pusă sub patronajul Fecioarei Maria, abația de la Cluj-Mănăștur a mediat, prin intermediul conventului său, activitatea celui mai important loc de adeverire din Transilvania Evului Mediu târziu, poziție ce a fost permanent disputată, mai ales în fazele sale incipiente, prin competiția și rivalitatea capitlului episcopal din Alba Iulia 3 . Bogata istoriografie a abației și conventului de la Cluj-Mănăștur a urmărit îndeaproape aspecte legate de istoria sa instituțională, de specificul activităților desfășurate aici, ori de profilul și * Documentarist dr., TRANS.SCRIPT – Centrul de Diplomatică și Paleografie Documentară Medievală, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca; e-mail: alexandru.stefan@ubbcluj.ro. 1 Istoriografia locurilor de adeverire este una deosebit de vastă, printre cele mai recente și vizibile contribuții în plan internațional numărându-se: Martyn Rady, Customary Law in Hungary: Courts, Texts and the Tripartitum, Oxford, Oxford University Press, 2015, p. 37-43; László Solymosi, Die glaubwürdigen Orte «loca credibilia» Ungarns im 14-15. Jahrhundert, în „Archiv für Diplomatik, Schriftgeschichte Siegel- und Wappenkunde”, 55(2009), p. 175-190; Zsolt Hunyadi, Administering the Law: Hungary’s Loca Credibilia, în Custom and Law în Central Europe, Martyn Rady (coord.), Cambridge, Center for European Legal Studies, 2003, p. 25-35. Cea mai amplă sinteză: Franz Eckhart, Die glaubwürdigen Orte Ungarns im Mittelalter, în „Mitteilungen des Instituts für österreichische Geschichtsforschung”, supp. IX-2(1914), p. 3[396]-166[558]. 2 Adinel Dincă, Instituția episcopală latină în Transilvania medievală (sec. XI/XII-XIV), Cluj-Napoca, Edit. Mega, 2017, passim. 3 Károly Vekov, Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI), Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2003, passim.