167 DOI:10.36935/ang.v22.3 ANGVSTIA 22, 2018, pag. 167–194 Environmental impact in building a new frontier Infuența mediului în defnirea unei noi frontiere Eugen S. Teodor 1 Cuvinte cheie: frontiera romană, pedologie, toponimie, cartografe, castru Key words: limes, cartography, place names, pedology, Roman fort REZUMAT Cercetarea frontierei transalutane, pe segmentul de câmpie, a relevat anomalii de proiectare, respectiv absenţa obstacolului de graniţă pe unele sectoare dintre Urlueni și Pitești. Explicaţia obișnuită – cea cu stadiul cercetărilor – este aici puţin plauzibilă, după un proiect de teren de trei ani, așa încât trebuie să căutăm faptului alte cauze. Câmpia Română de astăzi este unul dintre teritoriile cele mai desfgurate de „binefacerile” economiei socialiste, așa încât pe actualele realităţi din câmp sunt foarte greu de formulat judecăţi istorice. În această situaţie, am încercat să folosesc toate resursele disponibile, de la documente medievale la hărţi de diverse generaţii, toponimie și știinţa pedologiei, atât cât poate un arheolog discerne din domenii care sunt, toate, dincolo de formaţia sa profesională. Răspunsul fnal la o întrebare complicată pare o soluţie simplă: nu toate sectoarele de graniţă au fost închise prin obstacole artifciale (fe ele „valuri” sau palisade), findcă erau protejate, de fapt, de o natură neîmblânzită, fe că vorbim despre păduri (relativ ușor demonstrabil) sau mlaștini (mai greu de demonstrat pe terenuri demult desecate). Chiar și pe asemenea zone apărate natural se presupune însă amenajarea unor palănci, care însă nu lasă urme arheologice. În articol sunt discutate şi alte particularităţi regionale, descriind o frontieră romană puţin obişnuită, în care cele mai uzuale resurse şi materiale de construcţii ale civilizaţiei romane sunt în penurie. Bazându-mă în special pe săpăturile recente de la Băneasa, încerc să descriu extraordinara capacitate de adaptare a armatei romane la resursele locului. Rezultatul, însă, este cel puţin surprinzător. ABSTRACT A three years research project along the plain section of the Roman frontier known as Limes Transalu- tanus has reached some peculiar conclusions. Between them one can count the fact that some sectors, summing three quarters of length of the northern section, although crossing open felds, has no obvious frontier obstacle. The common explanation, about ‘the state of art’, does not work this time, therefore one will need a rationale for that ‘anomaly’. The Romanian Plain of today is one of the most disfgured territo- ries, due to the socialist exploitation of the land (mainly by draining and deforestations); consequently, it is impossible to make a historical assessment only on things today visible in the landscape. I tried to use all resources at hand, beginning with medieval documents and pursuing with cartographic depictions of several generations, place names and pedology, as much as an archaeologist can deal with them. The fnal answer is far simpler than expected: not all the sectors of the frontier were closed by manmade obstacles, because they were already secured by natural items, either thick forests or unexplored marshes. The only needed proof for a Roman boundary is the road running along the frontier, but this is difcult to prove on a feld completely devoid of stone. I am suggesting also wooded barriers made of cut trees left on the spot, but such an obstacle leaves no archaeological traces. 1 Muzeul Naţional de Istorie a României, eusteo@gmail.com