1 Autodiegeza dostoievskiană şi strategiile narative moderne Publicat în „Romanoslavica”, 50.3/ 2015, p. 39-48, ISSN 0557-272X Camelia DINU Aннoтaция: Пoвecтвoвaтeльнaя cтpуктуpa являeтcя oдним из вaжнeйших элeмeнтoв пoэтики Дocтoeвcкoгo. Нacтoящaя paбoтa пpeдcтaвляeт coбoй aнaлиз нappaтивных cтpaтeгий в Зaпиcкaх из Мёpтвoгo дoмa. Oбъeктoм иccлeдoвaния являютcя Зaпиcки из Мёpтвoгo дoмa, в кoтopых пpeдcтaвлeны нappaтивныe cтpaтeгии, пoзвoляющие oхapaктepизoвaть дaнный тeкcт кaк пpeдвocхищeниe пoэтики (пocт)мoдepнизмa. Paзличныe кoмпoнeнты Зaпиcoк из Мёpтвoгo дoмa (cтpoeниe пoвecтвoвaния, пepcoнaж кaк пoвecтвoвaтeльнaя eдиницa, выpaжeниe aвтopcкoй пoзиции, мeтaтeкcт, интepтeкcтуaльнocть, кoнцeптуaльнaя кapтинa миpa, литepaтуpнaя пpeeмcтвeннocть, нappaтивизaция coбcтвeннoй биoгpaфии) пpeдвocхищaют тeндeнции (пocт)мoдepнизмa. Ключeвыe cлoвa: Зaпиcки из Мёpтвoгo дoмa, пoэтикa (пocт)мoдepнизмa, пepcoнaж кaк пoвecтвoвaтeльнaя eдиницa, aвтopcкaя пoзиция, мeтaтeкcт, интepтeкcтуaльнocть, нappaтивизaция биoгpaфии. Opera lui Dostoievski este, în mod excepţional, generatoarea a numeroase „citate celebre”: „Frumuseţea va salva lumea.” (Idiotul), „Fiecare dintre noi este vinovat pentru toţi.” (Fraţii Karamazov), „Viaţa e duelul lui Dumnezeu cu diavolul, iar câmpul de bătălie sunt eu.” ( Fraţii Karamazov), „Acolo unde mintea vede numai ruşine, inima descoperă frumosul.” (Fraţii Karamazov), „Omul care se îneacă se agaţă şi de un pai.” (Crimă şi pedeapsă), „Un om este nefericit pentru că nu ştie că este fericit, acesta este singurul motiv.” (Demonii), „Dacă vrei să învingi lumea toată, învinge-te pe tine însuţi.” (Demonii), „Cel care merge călare nu-i bun tovarăş de drum pentru cel care umblă pe jos.” (Umiliţi şi obidiţi), „Un om care tace face o impresie mai bună decât unul care vorbeşte.” (Adolescentul), „Nimic nu e mai îngrozitor decât să trăieşti într-o lume străină de tine.” (Amintiri din Casa Morţilor), „În fiecare om zace un călău.” (Jucătorul). Transformarea operei dostoievskiene într-o enciclopedie de morală este o stare de fapt care are drept cauză, în afară de apartenenţa incontestabilă a scriitorului la clasicitate, şi resursele ideatice inepuizabile ale prozei dostoievskiene. În opera lui Dostoievski sunt abordate probleme filosofice esenţiale: libertatea, crima, natura umană, mândria, relaţia dintre popor și intelectualitate, nebunia, iubirea aproapelui, solidaritatea umană, smerenia. Complexitatea şi densitatea tematică a universului dostoievskian au acaparat atenţia criticii şi aproape că au impus