MODERNITATEA Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, t. LIII, 2016, p. 101−116 SIMION-ALEXANDRU GAVRIȘ * LASCĂR CATARGIU ȘI „VERSIUNEA CONSERVATOARE” A UNIONISMULUI MOLDOVENESC (1855−1859) Referințele istoriografice privitoare la parcursul politic al lui Lascăr Catargiu în „anii unirii” sunt sporadice. Situația nu este surprinzătoare, având în vedere că, până nu demult, întreaga tinerețe a acestui om politic a rămas „misterioasă”, putând fi cunoscută doar pe baza unor informații incomplete, târzii și nu întotdeauna exacte. Reconstituirea participării lui Catargiu la confruntarea dintre unioniști și separatiști, dar și la competiția pentru domnie este necesară, având în vedere că notorietatea pe care viitorul prim- ministru al României o câștigase pe scena publică s-a datorat, în parte, acțiunilor sale din anii 1855−1859. În același timp, sistematizarea datelor provenite din izvoare edite și inedite, referitoare la tema prezentului studiu, poate aduce noi clarificări despre mișcarea unionistă moldoveană, îndeosebi în ipostaza ei „conservatoare”. Deschisă față de proiectul național român și de reformism, „dreapta” și le-a asumat într-o versiune proprie, foarte critică uneori la adresa din ce în ce mai agresivului „progresism” autohton. Nu în ultimul rând, contribuția noastră surprinde măsura în care poziționarea lui Catargiu, față de problema unirii și de feluritele „partide” moldovene a fost marcată de sociabilitățile politice ale „lumii vechi”, în care familia, prestigiul și averea jucau un rol esențial, ori de adeziunea la un program sau paradigmă doctrinară. Cariera lui Lascăr Catargiu a stat, până în 1855, sub semnul apartenenței la o familie boierească „de frunte”, dar și al participării la evenimentele din 1848. Asemenea considerente i-au asigurat tânărului boier bunăvoința domnului Grigore Alexandru Ghica (1849−1856) și o ascensiune destul de rapidă în ierarhia administrativă. Între anii 1849 și 1852, el a fost ispravnic al ținutului Neamț 1 , din septembrie 1853 și până în aceeași lună a anului 1854 – pârcălab de Covurlui 2 , iar apoi șef al poliției Iașilor (septembrie 1854 − mai 1855). La scurt timp după plecarea sa din cea din urmă funcție, relația lui Catargiu cu domnul s-a deteriorat vizibil. Trecerea fostului demnitar „în opoziție” era deja un fapt în decembrie 1855, când numele său figura pe o petiție adresată sultanului de un grup de notabili moldoveni. Semnatarii actului constatau încălcarea, atât prin alcătuirea, cât și prin politicile Divanului ad-hoc instituit prin Convenția de la Balta Liman (1849), a „celui mai esențial” dintre privilegiile țării: participarea la putere a „națiunii”, reprezentată de înaltul cler și de „proprietarii funciari”. Corpul deliberativ * Asistent cercetare, Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” al Academiei Române – Filiala Iaşi. 1 Alexandru Gavriș, Morceaux du devenir dʼun leader politique: Lascăr Catargiu – préfet du district de Neamț, în „The Romanian Journal of Modern History”, vol. VII, nr. 1−2, 2016, p. 25−39. 2 Idem, En temps de guerre: Lascăr Catargiu – préfet de Covurlui (septembre 1853 − septembre 1854), în AȘUI, serie nouă, Istorie, tom LXII, 2016, p. 143−156.