Rolul preotului în spiritualizarea suferinţei pacienţilor cu boală cronică M agdalena R oxana N ecula , Ştefan A ntonio Sandu , B eatrice Gabriela I oan , I oan -L ucian R adu , Simona I rina D amian C reat dihotomic, omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu viaţă, ca manifestare activă a chipului lui Dumnezeu din el, spre a desăvârşi conţinutul vieţii, prin asem ănarea cu El. învăţătura creştin-ortodoxă evidenţiază faptul că omul a fost adus în existenţă pentru a se bucura de darurile şi prezenţa lui Dumnezeu, dându-i trup, pentru a experimenta prin tangenţă cele materiale, şi suflet, pentru a reflecta înrudirea sa divină şi pentru a fi un liant între cele spirituale şi cele materiale. Atât sufletul, cât şi trupul omului nu pot exista individual şi despărţit de unitatea lor caracteristică. „Oricât de pregătită ar fi apariţia trupului omenesc printr-o conducere a naturii inferioare spre el, ca trup omenesc propriu-zis, el nu poate exista înainte de suflet, după cum nici sufletul nu începe să existe prin creaţie înainte de a începe să se form eze trupul său individual adecvat. Dacă trupul nu începe să se form eze de la sine, printr-un proces anterior, ci are de la început, în sine, sufletul, nici sufletul nu există înainte de a începe să se form eze trupul său. începutul concom itent al existenţei lor presupune o im plicare foarte strânsă, reciprocă, a sufletului şi a trupului, care face imposibil de conceput, în existenţa pământeas că, un suflet şi un trup în sine, separate. Sufletul şi trupul, ca părţi constitutive ale fiinţei umane, se implică şi se cheamă reciproc” (Vaier Bel, 2004, pp. 34 - 35 )- 507