3 565 în limba engleză, ceea ce-l face disponibil unei categorii mult mai mari de lingvişti (din păcate – dar parţial justificabil – numărul lingviştilor cunoscători ai limbii române este foarte mic). IONUŢ GEANĂ Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 13 Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti Str. Edgar Quinet nr. 5−7 School of International Letters and Cultures, Arizona State University, Tempe, 851 S. Cady Mall Institutul Limbii Române, Bucureşti, Str. Caransebeş nr. 1 ADAM LEDGEWAY, De la latină la limbile romanice. Schimbare morfosintactică şi tipologică. Postfaţă de GABRIELA PANĂ DINDELEGAN. Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2017, XXXVII + 455 p. Cartea prezentată aici reprezintă traducerea în limba română a cărţii From Latin to Romance: Morphosyntactic Typology and Change, publicată la Oxford University Press în 2012. Această monografie deschide colecţia „Oxford Studies in Diachronic and Historical Linguistics”, coordonată de profesorii Adam Ledgeway şi Ian Roberts, colecţie care se bucură de un real succes academic, numărând până în prezent (iulie 2020) 44 de titluri de autor sau colective, între care şi trei cărţi care au ca obiect limba română. În comparaţie cu ediţia englezească, traducerea în română conţine şi două capitole inedite: „Cuvânt pentru cititorul român” (p. XI–XVIII), semnat de autorul cărţii, şi o „Postfaţă” (p. 453–455), semnată de Gabriela Pană Dindelegan. Pe lângă aceste două capitole, ediţia românească conţine şi o „Notă asupra traducerii. Convenţii” (p. XIX–XXII), semnată de echipa de traducători (Raluca Brăescu, Adina Dragomirescu, Ionuţ Geană, Alexandru Nicolae, Irina Nicula Paraschiv, Dana Niculescu; consultant: Ştefan Colceriu), „Abrevieri” (p. XXIII–XXXVII), „Bibliografie” (p. 379–443) şi un „Indice de materii” întocmit de Ştefania Costea (p. 444–452). Cartea are şapte capitole, după cum urmează: „1. De la latină la limbile romanice. Introducere” (p. 1–9), „2. Sintetic şi analitic” (p. 10–31), „3. Configuraţionalitate şi apariţia structurii de constituenţi” (p. 32–88), „4. Configuraţionalitate şi apariţia structurii funcţionale” (p. 89–192), „5. De la latină la limbile romanice: o perspectivă configuraţională” (p. 193–306), „Marcarea pe centru şi marcarea pe subordonat” (p. 307–336) şi „7. Apariţia şi deconstrucţia alinierilor sintactice” (p. 337–378). Monografia semnată de Adam Ledgeway urmăreşte tranziţia de la latină la limbile romanice din perspectiva schimbărilor tipologice din aria morfosintaxei şi impresionează atât prin bogăţia materialului empiric supus analizei (date din toate fazele atestate ale latinei, din fazele vechi, medievale şi moderne ale limbilor romanice şi din dialecte romanice recent analizate), cât şi prin fineţea prin care acest material empiric este analizat din perspectiva teoriei morfosintactice actuale. De la bun început, trebuie subliniat următorul aspect care face ca această carte să fie un model în literatura de specialitate contemporană. Dacă multe cărţi şi articole încearcă să aplice modele teoretice şi să susţină idei teoretice sacrificând parţial realitatea datelor lingvistice pentru a valida aceste ipoteze teoretice, cartea profesorului Ledgeway adoptă strategia inversă: porneşte de la datele empirice şi se foloseşte de bogăţia acestora pentru a construi teoria lingvistică. Aşadar, teoria lingvistică se construieşte organic, în concordanţă cu realitatea lingvistică, nu ca un model de laborator, vulnerabil în faţa contraexemplului, la confruntarea cu materialul faptic de limbă. Schimbarea de paradigmă din lingvistica romanică este, de asemenea, evidentă: în mod tradiţional,