RENUNŢAREA LA APLICAREA PEDEPSEI ŞI AMÂNAREA APLICĂRII PEDEPSEI, POTRIVIT LEGII NR. 286/2009 Versavia BRUTARU ∗ Abstract Abstract. The individualization of the penal sanctions is a complex operation, and it is realized in three different phases: the phase of incrimination of the criminal offences, the phase of precise determination of the punishment and the phase of the execution of the applied punishment. Starting from this reality, the theory of the penal law makes a distinction between the three phases of individualization that correspond with the three mentioned ones: the legal individualization, the juridical individualization and the administrative individualization. Within each phases, the penal law sanctions are individualized by the activity of particular authorities, within certain limits and with certain methods. The main goal of the study is to present the new modalities of the punishment individualization, adopted by assuming responsibility by the Romanian Government (Law nr. 286/2009). The study also presents other modalities of individualization of the punishment that exist in German Penal legislation, French Penal Code, Portuguese Penal Code, American Model Penal Code, used as example by the Romanian Ministry of Justice, the initiator of the project. Along the study, there are presented some of the issues that could appear within the normal application of these new institutions. Key words: individualization, personalization, punishment, postponing the punishmen applicationt, renouncing to punishmen application, defendant’s obligations. 1. Problematica individualizării sancţiunii penale, inclusiv a regulilor sau a criteriilor legale după care ar urma să se procedeze în acest caz în vederea unei influenţări eficiente a comportamentului uman, presupune respectarea acelor reguli de individualizare care contribuie sub o formă sau alta la desfăşurarea ordonată a procesului prin care a se ajunge la o adaptare corespunzătoare a sancţiunii penale în raport cu faptele şi cu persoana condamnatului şi prin aceasta la exercitarea unei influenţe benefice asupra comportamentului celui sancţionat. În doctrină 1 s-a subliniat că prin individualizarea pedepsei se înţelege operaţiunea prin care sancţiunea penală este adecvată şi proporţionată faţă de fiecare infractor, după gradul vinovăţiei infractorului şi după necesităţile reale ale unei juste şi utile reacţiuni represive. ∗ Cercetător ştiinţific gradul III, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”, Academia Română; bversavia@gmail. com. 1 Vintilă Dongoroz, Drept penal (Tratat), Bucureşti, 1939, p. 670. STUDII ŞI CERCETĂRI JURIDICE, an 1 (57), nr. 2, p. 185–193, BUCUREŞTI, aprilie – iunie 2012