„Studii și Materiale de Istorie Medie”, vol. XXXIX, 2021, p. 9-69 RÂNDUIELI PENTRU LUMEA DE APOI CÂTEVA TESTAMENTE MOLDOVENEȘTI DIN SECOLELE XVII-XVIII PETRONEL ZAHARIUC * zahariuc@uaic.ro Testamente, diate, scrisori zapise „cu limbă de moarte” sau chiar „scrisori de moarte” sunt denumirile actelor prin care o persoană arăta ca a pornit pe drumul către Marea Trecere. Familia și averea, sprijinul la boală și la neputințele bătrâneților, înmormântarea și pomenirile de după moarte sunt părți de nelipsă în asemenea acte. Citirea lor ne apropie puțin de trăirile celor care le-au dictat, și mai rar chiar le-au scris, și ne arată părți importante din viața lor, pe care nu le putem găsi întocmai în alte surse: credința în Dumnezeu și în mântuirea sufletului, prezența deplină a Bisericii în viața omului, „partea sufletului”, detalii neștiute despre ctitorirea unor biserici și mănăstiri, folosul și întrebuințarea ei, pedepsele, mai ales de natură spirituală, pentru neîndeplinirea clauzelor din act, legături de familie necunoscute, apropierea sufletească și dragostea dintre soți și dintre aceștia și unii membrii ai familiei sau din afara ei, dezmoșteniri și retrageri ale încrederii și ale legatelor, nostalgia după locurile de baștină, averea și întinderea ei, bunuri imobiliare și mobiliare pierdute, regăsite sau râvnite, locul persoanei în familie, în comunitate și în țară etc. Câte ceva din toate acestea se regăsește în cele 17 testamente pe care le public acum, dintre care: 11 sunt inedite (așa cred, cel puțin!), patru sunt la o a doua ediție (sper, mai bună!) și două au fost publicate * dr., prof. univ., Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acest studiu a fost realizat în cadrul unui grant acordat de Ministerul Educației și al Cercetării, CNCS-UEFISCDI, proiectul PN-III-P4-ID-PCE-2020-0263.