GEOGRAPHIA NAPOCENSIS AN. VI , nr. 1/2012 http://geographianapocensis.acad-cluj.ro Geographia Napocensis Anul VI, Nr. 1, 2012 31 ALUNECĂRILE DE TEREN DE TIP GLIMEE DIN BAZINUL INFERIOR AL RÂULUI ILIŞUA GHEORGHE HOGNOGI 1 , GABRIEL NICULA 2 , ADRIAN ŞIMON 3 Abstract – Glimee-type in the down basin of the Ilişua Valley. The lower part of the Ilişua Valley drains an area covering the Somesului Mare Hills, namely the Suplaiului Hills – the eastern-central part of the basin and Ciceului Hills – the western part. This hilly landscape consists mainly of Neogene sedimentary formations (Miocene-Pliocene), which constitute the characteristic petrographical frame for the occurrence of deep-seated mass displacements known as glimee. Glimee relief is well represented in the upper basin as well, but the petrographic characteristics of the lower basin (especially marno-clay deposits and the presence of diapirs) permit the emerge of very specific and spectacular elements, such as the accumulation of water behind the landslide deposits forming lakes. These are the only limnological elements that can be identified in the Ilişua basin. Key-Words: Ilişua Valley, glimee, landslides, plan sliding, structure, diapiric folds, lake. 1. Introducere Partea inferioară a bazinului hidrografic al Văii Ilişua se suprapune unei unităţi deluroase ce face parte din Dealurile Ciceului (partea ves- tică) şi Dealurile Suplaiului (partea cen- tral-estică), ambele unităţi constitutive ale Dea- lurilor Someşului Mare. Valea Ilişua cu cei 52 km lungime reprezintă unul dintre cei mai im- portanţi afluenţi de dreapta ai Someşului Mare, reţeaua hidrografică drenând două unităţi apro- piate altitudinal, una montană (partea centrală a Obcinelor Ţibleşului) şi una deluroasă. Diferenţierea între bazinul inferior şi cel superior se face în special la nivelul pantei pro- filului longitudinal (Cocean, P. şi colab., 2010). Valorile pantei condiţionează tipologia procese- lor fluvio-denudaţionale din albie, acumularea predominând în favoarea eroziunii şi transportu- lui. Diferenţa de altitudine dintre punctul de confluenţă cu Valea Hălmăsăului (318 m) şi cel de debuşare în Someşul Mare (249 m) raportată la lungimea de 24 km a cursului inferior relevă o pantă redusă de doar 2,5 m/km ceea ce adeve- reşte afirmaţia anterioră. Un alt criteriu luat în considerare în delimi- tarea sectoarelor râului este peisajul morfologic care prezintă diferenţieri semnificative. Sectorul superior prezintă un peisaj montan cu obcini şi văi înguste şi un unul deluros în care succesiu- nea de ingustări şi microdepresiuni de eroziune consituie nota dominantă. Sectorul inferior însă, prezintă o luncă bine dezvoltată la care se adau- gă fragmente de terase formate într-un context structural monoclinal. În virtutea prezenţei reliefu lui structural monoclinal, cursul inferior al râului Ilişua prezintă o direcţie de curgere predominantă pe direcţia nord-sud corespunzătoare unui curs consecvent. (Cocean, P., Danciu Rodica, 1995). Excepţie face sectorul dintre Căianu Mic şi Ilişua, unde direcţia est – vest crează o tendinţă subsecventă. Caracter consecvent mai prezintă şi afluen- tul de dreapta Dumbrăviţa, în sectorul superior şi mijlociu şi cel de stânga, Dobricul pe toată lungimea lui. Putem întâlni astfel sectoare lungi de văi simetrice cu versanţi relativ asemănători ca lungime şi declivitate pe văile consecvente. Versanţi asimetrici (declivitate superioară a ver- sanţilor stângi) vom întâlni în sectoarele cu ca- racter subsecvent. 1 Universitatea ,,Babeş-Bolyai’’, Facultatea de Geografie, Str. Clinicilor, Nr. 5-7, 400006, Cluj-Napoca , România, e-mail:gheorghehognogi@yahoo.com 2 Academia Romană, Filiala Cluj, Colectivul de Geografie, Str. Republicii, Nr. 9, 400015, Cluj-Napoca, România, e-mail:gabrielnicula@ymail.com 3 Universitatea ,,Babeş-Bolyai’’, Facultatea de Biologie si Geologie, Str. Republicii, Nr. 44, 400015, Cluj-Napoca, Ro- mânia, e-mail:vasileadriansimon@yahoo.com