PEUCE, S.N. II (XV), Tulcea, 2004, p. 207 - 212 NEGUSTORI BRAOVENI LA TULCEA Aurel Stnic Poziia strategic a zonei de la gurile Dunrii a fcut ca, începând cu secolul al XVIII-lea, s se afle în atenia marilor puteri europene care luptau împotriva Imperiului otoman. Acest lucru a determinat ca regiunea s fie afectat de ase rzboaie ruso-turce, etape ale „conflictului” cunoscut în istorie sub numele de „criza oriental”. Aceste rzboaie au dus la modificarea regimului navigaiei i comerului pe Dunre i Marea Neagr. Prevederile pcii de la Passarowitz, din anul 1718, au permis Austriei s împing graniele sale în spaiul nord-dunrean pân la râul Olt. La scurt timp dup tratatul politic se încheie i tratatul comercial cu Poarta, care îi asigura o poziie deosebit de avantajoas în perspectiva politicii sale orientale i atesta noua concepie privind politica economic austriac. Acest tratat stabilea libertatea reciproc a comerului pe ap i uscat i a fost baza pentru politica economic în Orient 1 . În decursul secolului al XIX-lea, în Europa Central i de Sud-Est, schimburile de mrfuri s-au intensificat ca rezultat al sporului general de populaie, al dezvoltrii oraelor i târgurilor ca centre meteugreti i administrative. Creterea numrului de negustori a constituit un semn clar de expansiune a comerului intern (rile Române) i internaional. Producia sporit i cererea crescut a pieei, la rândul lor, au impus modaliti mai sistematice i mai raionale de conducere a afacerilor, aceast perioad fiind marcat de o extindere a creditului, de începuturile unui sistem bancar modern 2 . La începutul secolului al XVIII-lea apar în centrul i sud-estul Europei asociaii i firme comerciale create dup modelul celor occidentale, cum au fost cele din Imperiul habsburgic – Compania oriental de la Triest (1719) sau Compania oriental de la Viena (1719) 3 . Acestea sunt numai câteva exemple din numeroasele companii de comer aprute în secolul al XVIII-lea i anume cele care au jucat un rol important în comerul cu Orientul. Dup includerea Transilvaniei în Imperiul habsburgic, Braovul îi promoveaz industria i comerul cu scopul de a-i asigura o pia de desfacere 4 . Comerciani greci, armeni, sai sau români se orienteaz rapid spre cele mai apropiate i cele mai mari piee de desfacere – ara Româneasc, Moldova i Turchia (Dobrogea) 5 . La sfâritul secolului al XVIII-lea, negustorii români din Braov, care practicau “un comer activ, cuminte, variat, întins” 6 , ajung s fie stpâni exclusivi ai pieei economice din Transilvania, acaparând i pieele de desfacere din ara Româneasc i Moldova. 1 Austria va include aceste prevederi i în tratatele i conveniile ulterioare; Sturza, Colescu-Vartic 1900, 41-42; Nagler 1997, 249; Moga 1973, 136-137; Ciobanu 1999, 33, 66; Veinstain 2001, 260-261, 284-286. 2 Pentru o mai bun înelegere a transformrilor din sec. al XVIII-lea; Oetea 1977, 119-132; Penelea 1973, 28-40; Furnic 1908, 5-34; Zane 1930, 329–344. 3 Cicanci 1981, 7-8. 4 Înc din 1703, se prevedea înfiinarea Societii ardelene de comer, dup modelul Companiei Indiilor Orientale (Pavlescu 1970, 48). 5 Stoide, Caprou 1992, passim; Mateescu 1994, 244–247; Cicanci 1981, 96-118. 6 Pavlescu 1970, 67.