SECTION: LITERATURE LDMD 2 927 A CONFESSIONAL AND ESSAYISTIC EXISTENTIAL MODEL: INDIA Mihaela Rusu, PhD Student, ”Dunărea de Jos” University of Galați Abstract: Already renowned, although he is only 27 years old, Mircea Eliade publishes in 1934 three books, completely different from each other, in point of both structure and composition: Întoarcerea din Rai [The Return from Paradise], Oceanografie [Oceanography] and India. The volume India, published three years after his oriental experience, represents the travel notes of the young Romanian student, a form of exotic literature, written both as a confession and as a collection of essays, in which Indiařs spirituality and magical practices are recorded with amazement and satisfaction by the European conscience of a man coming from a marginal culture. Disappointed by the European existential model, which he discusses in his trăirist (roughly, philosophy of life) novels, Eliade is in search of a model of spiritual existence in India, and discovers that, in this space unknown to the Europeans, the philosophy of life may encounter the mythical, in a dialogue which he is willing to reveal to the whole world. Keywords: exotic literature, trăirism (philosophy of life), orientalism, dialog, confessional writing În contextul în care Mircea Eliade își suține teza de licență pe o temă legată de filosofia Renașterii, se pune întrebarea care este momentul decisiv din existența sa care-i va deturna energiile spre un domeniu de studiu cu totul nou lumii în care se formase. Studiile asupra acestei perioade, arată că cei trei ani petrecuți de Eliade în India, din 1928 și până în 1931, au jucat acest rol hotărâtor în devenirea sa. Tânărul de 21 de ani, care sosește cu vaporul la Ceylon în 1928, nu este un simplu călător dornic să descopere o lume exotică, pe jumătate sălbatică, pe jumătate arhaizată, este în primul rând un erudit, însetat de adevăruri, el caută să afle cum e posibil „să te împotrivești morții (…) inteligenței și vieții interioareŗ [Eliade, 2007: 139]. Se pare că modelele de existență ale lumii europene pe care le descoperise de timpuriu prin lecturile sale vaste, nu-i revelaseră rostul acestei căutări spiritualizate. 91 Eliade a avut nevoie de întâlnirea cu poetul indian Rabindranāth Tagore ca săînvețe și el, europeanul descendent ai unui Occident „superb și mortuarŗ, „lecția Indieiŗ: „India poate descoperi Europei nu un adevăr, ci o cale, și calea aceasta o batem noi aici, în India, de patru mii de ani. India poate învăța că viața spirituală (ah! cât de fad și de trădător e cuvântul acesta! dar d-ta înțelegi ce vrem să spunem noi, indienii, prin viață spirituală) e bucurie, e voluptate și dans, câteodată tumultoasă și sălbatică asemenea ploilor Bengalului, altădată calmă și elevată asemenea culmilor himalayene. Viața spirituală e inocență și libertate, e dramă și e extaz. ŗ [Eliade, 2007: 139] 91 A se vedea și Milea, Doiniţa, Mircea Eliade. Intelectualul. Exiluri, transferuri, identităţi, comunicare susţinută în cadrul sesiunii ştiinţifice cu participare internaţională cu tema „Centenar Mircea Eliade şi Mihail Sebastianŗ, mai 2007, organizată de Centrul de cercetare filologică şi dialog multicultural - din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918ŗ din Alba Iulia. Publicat în Annales Universitatis Apulensis, Philologica 8, tom1, ISSN 1582 5523.p.9-12.