ASPECTE CLINICE ASPECTE PARTICULARE ALE SINDROAMELOR INFLAMATORII SINO-ORBITARE LA COPIL KARIN HORVATH 1 , GH. MŰHLFAY², DIANA CONSTANTINESCU 3 , FLORINA VULTUR 4 1,3,4 Clinica de Oftalmologie Tg.-Mureş, ² Clinica ORL Tg.-Mureş Cuvinte cheie: complicaţii orbitare oculare, sinuzite Rezumat: Scopul lucrării: lucrarea se adresează unei patologii interdisciplinare, de etiologie sinusală cu implicaţie orbitară, care ridică adesea probleme în ceea ce priveşte rezolvarea în timp util a cazurilor. Material şi metodă: se prezintă un lot de 8 copii cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani, cu diagnostice oftalmologice diverse (celulită orbitară, flegmon, dacriocistită, nevrită optică retrobulbară), dar care prezentau cu toţii sinuzite paranazale grave. Se descrie managementul cazurilor, respectiv cel mai eficient tratament. Rezultate: datorită manifestării în primul rând oftalmologice a bolii, copiii se prezintă de regulă la oftalmolog, acesta fiind cel care iniţiază o strategie investigaţională, precum şi un tratament de debut. Odată cu diagnosticarea radioimagistică a unei sinuzite paranazale, cel mai frecvent etmoidale în cazul copiilor, s-a luat în considerare drenajul focarului de infecţie sinusal de către specialistul ORL. Toate intervenţiile s-au efectuat prin metoda FESS, cu rezultate excelente. Concluzii: fiind vorba de multe ori de urgenţe majore, cu pericol vital la copil, oftalmologul trebuie să fie în măsură să stabilească în timp util un diagnostic de probabilitate orientând copilul către consulturile paraclinice, interclinice (CT, ORL) competente în rezolvarea cazului. Keywords: ocular orbital complications, sinusitis Abstract: Purpose: the paper emphasizes an interdisciplinary pathology of sinus etiology with orbital involvement which often raises issues regarding the solving of the cases in due time. Material and method: it is reported a group of 8 children between 3 and 18 years-old, with different ophthalmologic diagnosis (orbital cellulitis, phlegmon, dacryocystitis, retrobulbar optic neuritis) but they all suffered from severe paranasal sinusitis. The management of the cases and the most efficient treatment are described. Results: at first, due to the ophthalmologic manifestation of the disease, the children usually go to the ophthalmologist, who initiates an examination strategy as well as an initial treatment. Along with the radioimagistic diagnosis of a paranasal sinusitis, mostly ethmoidal in children’s case, the ENT specialist takes under consideration the drainage of the sinus infection. All interventions were done by FESS method and had excellent results. Conclusions: keeping in mind that most of the time there are major emergencies lives threatening for the children, the ophthalmologist must be able to establish a probable diagnosis in due time and send the child to a paraclinical, interclinical consult (CT, ENT) qualified in solving such a case. INTRODUCERE Sindromul sino-orbitar reprezintă o stare de coafectare rino-neuro-oftalmologică, simultană sau succesivă, diagnosticabilă clinico-imagistic şi abordabilă FESS (Functional Endoscopic Sinus Surgery). Este o patologie intricată rino-sinuso-orbito-oculo- eventual craniană, de diferite etiologii (infecţioasă, tumorală, traumatică, etc.) cu multiple forme de manifestare, fiind caracterizată la început de predominanţa unui tablou clinic de tip oftalmologic, prezentând apoi pe parcursul evoluţiei variabilităţi ale diferitelor simptomatologii, pentru ca în final să beneficieze de pe urma unui tratament preponderent oto-rino-laringologic. Etiologia poate fi practic structurată în următoarele grupe patogenice: 1. Variaţii de dezvoltare favorizante; 2. Traumatisme loco-regionale; 3. Determinare endocrină tiroidiană; 4. Afecţiuni inflamatorii; 5. Patologie infecţioasă; 6. Origine tumorală de supra-, mezo- şi infra- structură; 7. Complexă (prin adiţia celor de mai sus). Căile de transmitere se clasifică în: • directe în cazul dehiscenţelor osoase, • venoase, venele orbitei fiind avalvulare sau cu un sistem valvular hipoplazic, • arteriale, practic fără importanţă semnificativă şi • limfatice, deşi sistemul limfatic este slab reprezentat în orbită. Relaţiile anatomo-funcţionale favorizante se referă la: • existenţa comunicărilor naturale (fisuri, orificii şi fante) străbătute de structuri vasculo-nervoase; • dehiscenţele congenitale (după unii regăsibile în general la populaţie într-un procent de 37%) sau dobândite ale pereţilor orbitari, respectiv ale canalului optic, ce permit contacte directe între mucoperiostul sinusal şi structurile orbitare; modificări asemănătoare ale peretelui lateral al sinusului sfenoidal s-au descris la aproximativ 6% dintre cazuri ;(1)(3) • grosimea redusă a pereţilor osoşi comuni orbito-sinusali, exemplul cel mai concludent fiind lama papiracee a etmoidului; • periostul orbitar majoritar neaderent înlesneşte închistarea 1 Autor Corespondent: Karin Horvath, Clinica de Oftalmologie Târgu-Mureş, Str. Marton Aron 26, 540082 Târgu-Mureş, România, e-mail: kuhorvath@gmail.com, tel +40- (0265) 26.21.22 ACTA MEDICA TRANSILVANICA Martie 2010; 2(1):26-28 AMT, vol II, nr. 1, 2010, pag. 26