26 TRANSILVANIA 10/2022 Virtus Romana Rediviva: Latinitatea naționalismului ardelean între identitate națională, strategie politică și loialitate dinastică Valer Simion COSMA Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Lucian Blaga University of Sibiu E-mail: simion.cosma@ulbsibiu.ro Sunt rare lucrările care pornind de la problematici românești să suscite dezbateri academice relevante la nivel internațional și să deschidă șantiere de analiză și interpretare a trecutului și prezentului pe mai multe fronturi disciplinare. 1 Publicată în această toamnă la prestigioasa editură Cornell University Press din SUA, lucrarea Creolizing the Modern: Transylvania across Empires de Anca Parvulescu și Manuela Boatcă se încadrează din plin în această categorie și crează premisele unei dezbateri de maximă importanță pentru înțelegerea modernității românești și a ruralității ca parte din această modernitate. Creolizarea 2 și inter- imperialitatea sunt două concepte care fundamentează această lucrare și prin care este examinată și explicată Transilvania începutului de secol XX, pornind de la romanul Ion, publicat în 1920 de Liviu Rebreanu și considerat primul roman modern românesc. Naționalismul românilor ardeleni, a căror identitate s-a dezvoltat într-un spațiu semi-periferic inter-imperial, reprezintă o temă recurentă a lucrării, fiind menționată importanța latinității în această construcție identitară, ca modalitate de a opta pentru o noțiune „albită” a Europei și Virtus Romana Rediviva: The Latinity of the Ardeal Nationalism between National Identity, Political Stratedy, and Dynastic Loyalty Abstract: This article discusses the ways in which the elites of Transylvanian Romanians living in the Habsburg Empire deployed claims to Roman heritage as both a key ingredient of nation building processes as well as a political instrument to secure political rights in a state in which Roman heritage enjoyed high symbolic value. Specifically, the article shows that several generations of intellectuals initially institutionalized in the Uniate (Greek-Catholic) Church, a politically well-situated institution, emphasized Romanians’ Roman (rather than Dacian) heritage to define the boundaries of the nation. Furthermore, they used the same ethnogenesis story to highlight Romanians’ prestigious status in the geocultural hierarchies of the empire following centuries of marginalization formulated in “civilizational” terms. At the same time, the choice for the Roman heritage also made sense from the perspective of political mobilization strategies to claim political rights denied to Romanians by the imperial status quo while expressing loyalty to the same imperial state itself until the moment it collapsed in the fall of 2018. In short, claims to Roman heritage were instrumentalized to serve nation building, political emancipation, and dynastic loyalty. Keywords: Roman heritage, nation building, Transylvanian nationalism, inter-imperiality, peasants, Romanians, nationalist elites Citation suggestion: Cosma, Valer Simion. “Virtus Romana Rediviva: Latinitatea naționalismului ardelean între identitate națională, strategie politică și loialitate dinastică.” Transilvania, no. 10 (2022): 26-39 https://doi.org/10.51391/trva.2022.10.04.